Rezumat: Sindromul Tourette este considerat a fi rezultatul unor disfunctii frontostriatale care, la randul lor, sunt derivate din disfunctii neuropsihologice. Multe studii au evaluat pacienti cu sindromul Tourette in legatura cu functiile cognitive majore si cu functiile executive. Unele dificultati par intrinseci sindromului Tourette. Ele reflecta disfunctia retelei cingulatului anterior pe calea frontostriatala.

Sindromul este cu precadere diagnosticat in copilarie, fiind o tulburare de neurodezvoltare. Principalele simptome includ o multitudine de ticuri motorii si fonice pe o perioada mai mare de un an de zile. Ticurile pot fi simple sau complexe ca natura, pot varia ca numar, frecventa si gravitate de-a lungul timpului. Tulburarile comorbide includ anxietate, depresie, dificultati de invatare, tulburari de somn, insa cele mai des intalnite sunt tulburarea de deficit de atentie / hiperactivitate (ADHD) si tulburarea obsesiv-compulsiva.

Ticurile reflecta schimbari in functionarea striatumului. Alte schimbari structurale sunt intalnite la acesti pacienti in ganglionii bazali, cu un volum diminuat al caudatului stang, putamenului si globului palid. Metabolismul striatumului este, de asemenea, incetinit. Schimbarile striatumului pot cauza, la randul lor, disfunctii in circuitele frontostriatale, formate din conexiuni intre striatum si diferite regiuni ale cortexului frontal. Disfunctiile acestor circuite ce implica arii corticale motorii duc la ticuri. Totusi, trei dintre aceste circuite paralele implica ariile frontale care deservesc functiile cognitive, de unde decurg dificultati aferente functiilor cognitive.

Disfunctia frontostriatala a fost asociata cu deficite semnificative in functionarea cognitiva in alte tulburari ale ganglionilor bazali, precum boala Parkinson si boala Huntington. Ramane inca de elucidat daca natura deficitelor mentionate poate fi atribuita sindromului Tourette mai degraba decat tulburarilor comorbide.

Studii recente au ajuns la concluzia ca exista posibilitatea mai multor fenotipuri ale sindromului Tourette. In cadrul acestor studii, s-a acordat o atentie speciala comorbiditatii.

Dificultatile la sarcinile de integrare vizuomotorie ar putea reflecta deficite fie ale abilitatilor componente ce contribuie la desfasurarea sarcinii, fie ale combinarii acestor abilitati; in acest caz, cercetarea s-a focusat pe zonele perceptiei si motoare. Un studiu pe gemeni monozigoti a descoperit ca gravitatea cea mai mare a unui tic corespunde desfasurarii celei mai deficitare a sarcinilor de perceptie a fetelor. Copiii cu sindrom Tourette participanti la acest studiu nu au inregistrat deficite la sarcina integral, iar comorbiditatea ADHD este posibil sa fi avut influenta asupra efectuarii sarcinii. Copiii acestia au prestat deficitar si la testul de perceptie vizuala motorie libera, existand indici de deficit perceptual si la testele IQ pentru copii si adulti cu sindrom Tourette. Alte studii au raportat performante intacte la integrarea perceptuala si la sarcinile de orientare.

Atentia, memoria, invatarea si luarea deciziilor, fluenta verbala, planificarea si multitasking-ul (efectuarea de sarcini multiple simultane), schimbarea si flexibilitatea cognitiva, inhibitia se numara printre capacitatile aferente functiilor executive afectate in cadrul sindromului Tourette.

Concluziile studiilor indica spre o incetinire generala a functionarii cognitive extinsa de la incetinirea psihomotorie specifica sindromului. Deficitele cognitive la pacientii cu sindrom Tourette nu sunt foarte evidente ca in cazul pacientilor cu disfunctii frontostriatale, cum sunt de ex. pacientii cu Parkinson sau Huntington. Cauza poate fi diferenta dintre tiparele disfunctionale ce afecteaza caile frontostriatale, pe langa faptul ca, spre deosebire de sindromul Tourette, cele doua boli sunt degenerative. Desi exista dovezi considerabile de deficite la sarcinile ce implica abilitati motorii si integrare vizuomotorie in sindromul Tourette, prezenta acestor dificultati este discutabila. Exista dovezi nu foarte sigure referitoare la deficitele altor abilitati legate de functionarea dorsolaterala frontala, precum fluenta, planificarea, memoria de lucru si flexibilitatea cognitiva ce indica faptul ca un fenotip necomplicat (simplu) de sindrom Tourette pur, cel mai probabil, nu include disfunctii semnificative ale cailor frontostriatale in aceasta arie cerebrala.

Sursa: Neuropsychological aspects of Tourette syndrome: A review, Journal of Psychosomatic Research 67 (2009) 503–513, http://linkinghub.elsevier.com/retrieve/pii/S0022399909003249

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2013 - 2017

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.