Atentia este un mecanism psihic de sustinere energetica a activitatii, avand rol de orientare, concentrare/ focalizare si selectie in raport cu stimulii din mediu. Atunci cand are loc focalizarea atentiei pe anumiti stimuli, organismul este setat pentru a bloca eventualii stimuli nerelevanti pentru activitatea curenta.

Dezvoltarea atentiei in copilarie este corelata cu modificarile cerebrale specifice fiecarei varste. De-a lungul vremii, au fost propuse modele neuro-cerebrale de dezvoltare a atentiei, pe baza sintetizarii informatiilor obtinute in studii comportamentale efectuate pe copii, cercetari cu privire la modificari cerebrale efectuate pe subiecti non-umani si subiecti umani adulti, precum si cercetari neuropsihologice efectuate pe populatie clinica. (Bronson, 1997, Colombo, 1995, Hood, 1995, Johnson, 1990, Maurer & Lewis, 1998, Posner, 1980, Richards, 2002 apud Reynolds & Richards, 2008)

Cele mai multe modele neuro-cerebrale de dezvoltare a atentiei au preluat ipotezele elaborate de Schiller cu privire la sistemele vizual si oculo-motor specifice primatelor (Schiller, 1985):

  • Astfel, de la nastere pana in jurul varstei de 2 luni, miscarile oculare sunt rezultatul ”sistemului reflexiv”, coordonat de creierul primitiv, la nivel subcortical. Prin urmare miscarile oculare si atentia vizuala sunt de natura reflexiva.
  • Intre 3 si 6 luni, se dezvolta o retea de orientare voluntara ce leaga lobii parietal si temporal de campul ocular frontal si are rol in dezvoltarea abilitatii de comutare voluntara a atentiei vizuale de la un stimul la altul. (Posner & Petersen, 1990, Posner, 1995 apud Reynolds & Richards, 2008)
  • Incepand de la varsta de 9 luni, devine functional sistemul atentional executiv – cortexul prefrontal, cortexul cingular anterior au rol semnificativ in mentinerea atentiei vizuale si inhibarea comutarii atentiei catre stimuli distractori.

Metode de masurare a activitatii cerebrale

In general, dezvoltarea cerebrala la copii este masurata indirect, prin observarea efectuarii unor sarcini comportamentale asociate cu anumite zone cerebrale. (Johnson, 1990 apud Reynolds & Richards, 2008) Richards si colab. (2002) atrag atentia asupra faptului ca masuratorile indirecte asupra activitatii creierului au o serie de neajunsuri si ca cea mai buna solutie este sa se efectueze masuratori directe. Pe de alta parte, cele mai multe tehnici de masurare directa a activitatii corticale (cum ar fi, tomografie cu emisie pozitronica sau imagistica prin rezonanta magnetica) nu pot fi utilizate pentru copii, datorita unor considerente etice si/ sau practice.

In prezent, se propune o noua metoda de laborator pentru masurarea directa a activitatii cerebrale la copii. Aceasta presupune urmarirea a trei indicatori intercorelati: timpul de concentrare a atentiei vizualeritmul cardiacelectroencefalograma (EEG).

In perioadele de concentrare a atentiei vizuale, ritmul cardiac scade, ca urmare a activitatii la nivelul trunchiului cerebral.

Electroencefalograma (EEG) este o metoda neinvaziva ce presupune inregistrarea activitatii cerebrale, respectiv a biocurentilor campurilor transcraniene la nivelul tegumentelor si reprezentarea grafica a acestora in timp, sub forma de unde. Impulsurile electrice cerebrale genereaza potentiale electrice ce sunt receptionate de electrozii amplasati pe scalp.

In cercetarile cu privire la functiile cognitive ale creierului, sunt inregistrate potentialele evocate (ERP, Event-Related Potential). Acestea indica modificarea potentialului electric al sistemului nervos, ca raspuns la un stimul extern (sunet, lumina, etc.) si sunt reprezentate de o succesiune de unde pozitive si negative, cu amplitudini specifice.

Datele EEG si ERP sunt analizate cu ajutorul unor tehnici de modelare statistica multivariata (cunoscute ca ECD, Equivalent Current Dipole – Dipol echivalent de curent) pentru a identifica zonele cerebrale responsabile pentru potentialele evocate inregistrate. (Reynolds & Richards,  2005, Reynolds, Courage, & Richards, Reynolds & Richards apud Reynolds & Richards, 2008)

Principalele directii de cercetare:

  • Ce arii cerebrale sunt implicate in mecanismul atentiei la copii?
  • Cum evolueaza ariile cerebrale implicate in mecanismul atentiei in perioada copilariei?
  • Exista consistenta intre masuratorile directe (electrofiziologice) si masuratorile indirecte (comportamentale) ale atentiei?

Cercetari actuale

Prin analiza potentialelor evocate (ERP, Event-Related Potential) la copii, a fost identificata o unda negativa cu amplitudine mare ca raspuns la stimuli pronuntati (Nc – Negative central), considerandu-se ca are legatura cu mecanismul atentiei. (Richards, 2003, Courchesne, Ganz, & Norcia, 1981, de Haan & Nelson, 1997 apud Reynolds & Richards, 2008) Aceasta unda este corelata cu activarea cortexului prefrontal si a cortexului cingular anterior, arii cerebrale specifice sistemului atentional. (Courage, Reynolds, & Richards, 2006 apud Reynolds & Richards, 2008) Totodata, s-a observat ca amplitudinea acestei unde (Nc) creste odata cu varsta copilului, ceea ce indica o crestere a activarii cortexului prefrontal ca urmare a dezvoltarii mecanismului de atentie si coreleaza cu cresterea gradului de control atentional.

Recent, a fost dezvoltata o procedura care imbina metode directe si indirecte de masurare a activitatii cerebrale la copii. S-a constatat faptul ca unda specifica atentiei (Nc) are amplitudine mai mare la copiii care arata preferinta pentru stimuli noi, atunci cand li se prezinta stimuli noi comparativ cu situatiile in care li se prezinta stimuli familari. La copiii care nu arata preferinta pentru stimulii noi, nu se inregistreaza nicio diferenta intre expunerea la stimuli noi si expunerea la stimuli familari. (Reynolds, Courage, & Richards apud Reynolds & Richards, 2008)

Prin urmare, s-a demonstrat ca exista consistenta intre masuratorile directe (electrofiziologice) si masuratorile indirecte (comportamentale) ale atentiei.

Limite in cercetare

Desi analiza ECD (Equivalent Current Dipole – Dipol echivalent de curent) a ERP (potentiale evocate) reprezinta un pas major pentru masurarea activitatii cerebrale legate de mecanismul atentiei, exista inca o serie de neajunsuri. Analiza ECD utilizeaza parametrii specifici anatomiei adultului (dimensiuni craniene; grosimea scalpului). Scalpul copilului este mai subtire decat scalpul adultului, iar fontanelele si suturile craniene impun limite practice in efectuarea masuratorilor.   Prin urmare, este necesara dezvoltarea unor metode directe, neinvazive, de masurare a activitatii cerebrale, cu aplicabilitate practica,  adaptate specificului copiilor, precum si dezvoltarea unei proceduri care sa imbine masuratori directe (electrofiziologice) si masuratori indirecte (comportamentale) ale activitatii cerebrale corelate cu mecanismul atentiei.

Concluzii

Momentan, modelele neuro-cerebrale de dezvoltare a atentiei la copii, elaborate de-a lungul timpului, nu pot fi testate datorita unor limitari metodologice.

Cu toate acestea, s-a demonstrat faptul ca exista consistenta intre masuratorile directe (electrofiziologice) si masuratorile indirecte (comportamentale) ale atentiei. De asemenea, s-au facut primii pasi in identificarea ariilor cerebrale asociate cu dezvoltarea cognitiva – cortexul prefrontal si cortexul cingular anterior sunt activate de mecanismul atentiei.

Implicatiile practice  ale cercetarii cu privire la atentie si dezvoltarea timpurie a creierului se refera la identificarea unor tipare de dezvoltare, in perioada prescolara, ca predictori pentru tulburarile hiperkinetice cu deficit de atentie (ADHD) si interventia specifica.

Se estimeaza ca intre 5 si 10% dintre copiii scolari prezinta simptomatologie ADHD: deficit de atentie; hiperactivitate; control deficitar al impulsului; comportamente disruptive. (Courage & Richards, 2008 apud Reynolds & Richards, 2008)

S-a constatat faptul ca deficitul de atentie se asociaza cu un deficit la nivelul retelei de orientare voluntara, in timp ce hiperactivitatea se asociaza cu functionarea deficitara a sistemului atentional executiv, respectiv cu deficiente ce tin de cortexul prefrontal si cortexul cingular anterior. (Aman, Roberts, & Pennington, 1998, Reynolds & Richards, 2005 apud Reynolds & Richards, 2008)

Bibliografie:

Reynolds, G. D., & Richards, J. E. (2008, December). Attention and Early Brain Development. (CEECD, SKC-ECD, Ed.) Retrieved from Encyclopedia on Early Childhood Development: http://www.child-encyclopedia.com/sites/default/files/textes-experts/en/580/attention-and-early-brain-development.pdf

Write a comment:

*

Your email address will not be published.

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2013 - 2017

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.