1. Controlul impulsurilor
Controlul impulsurilor se referă la abilitatea de a te opri și a gândi înainte de a acționa. Pentru mulți copii cu ADHD, lipsa controlului impulsurilor reprezintă o slăbiciune fundamentală. Acești copii adesea spun sau fac lucruri fără să reflecteze asupra consecințelor. Pot să se implice în activități plăcute fără a lua în considerare obligațiile sau angajamentele pe care le au. De asemenea, acești copii pot trece rapid prin teme sau sarcini, sacrificând precizia și completitudinea.
Această slăbiciune în controlul impulsurilor poate avea un impact negativ asupra vieții lor de zi cu zi. Pot apărea dificultăți în menținerea atenției asupra unei sarcini sau în respectarea regulilor și a cerințelor impuse. De asemenea, pot avea dificultăți în gestionarea emoțiilor și în a alege comportamentele adecvate în diverse situații.
Este important să înțelegem că această slăbiciune în controlul impulsurilor nu este rezultatul unei lipsuri de voință sau a unei dorințe de a face rău. Este o caracteristică a ADHD-ului și poate fi gestionată și ameliorată prin strategii și sprijin adecvat. Prin învățarea abilităților de autocontrol și prin stabilirea unor rutine și structuri clare, copiii cu această slăbiciune pot învăța să gestioneze mai bine impulsurile și să se angajeze în comportamente mai adecvate și mai productive.
2. Controlul emoțional:
Controlul emoțional se referă la abilitatea de a gestiona sentimentele prin gândire asupra obiectivelor. Persoanele care au dificultăți în a-și controla emoțiile pot întâmpina probleme în diverse situații, inclusiv în acceptarea criticilor constructive. Acești indivizi pot avea dificultăți în a se concentra asupra scopului propus atunci când se supără și pot interpreta multe situații ca fiind nedrepte. De asemenea, pot reacționa exagerat atunci când pierd într-un joc și pot avea dificultăți în a rămâne concentrați dacă sunt distrași de ceva.
Această slăbiciune în controlul emoțional poate avea un impact negativ asupra relațiilor interpersonale, a performanței școlare și a funcționării generale a individului. Dificultatea de a gestiona emoțiile poate duce la comportamente impulsive sau inadecvate și poate interfera cu abilitatea de a-și atinge obiectivele.
Este important să înțelegem că aceste dificultăți în controlul emoțional nu sunt rezultatul unei lipsuri de voință sau a unei dorințe de a fi dificili. Ele pot fi parte a unui pattern de funcționare asociat cu ADHD sau alte tulburări. Cu sprijinul adecvat, persoanele cu această slăbiciune pot învăța strategii de gestionare a emoțiilor, cum ar fi tehnici de relaxare sau de restructurare cognitivă, pentru a-și îmbunătăți abilitățile de control emoțional și a-și atinge obiectivele într-un mod mai eficient și mai adaptativ.
3. Planificare/prioritizare:
Planificarea și prioritizarea se referă la abilitatea de a crea pași pentru a atinge un obiectiv și de a lua decizii în acest sens. Persoanele care întâmpină dificultăți în planificare și stabilirea priorităților se simt adesea copleșite de sarcini complicate sau alcătuite din mai multe părți. Acești indivizi nu pot să își impună în mod independent o structură și o ordine în idei. De asemenea, au dificultăți în a gândi pașii necesari pentru a atinge un obiectiv și au tendința de a subestima complexitatea și timpul necesar pentru îndeplinirea cerințelor unui proiect.
Această slăbiciune în planificare și prioritizare poate afecta capacitatea de a finaliza sarcini într-un mod eficient și de a obține rezultatele dorite. Persoanele care se confruntă cu aceste dificultăți pot avea dificultăți în organizarea timpului și în stabilirea unui plan de acțiune clar. Pot fi copleșite de sarcini complexe și pot avea dificultăți în a găsi modalități eficiente de a le aborda. De asemenea, pot subestima resursele și timpul necesar pentru a finaliza un proiect, ceea ce poate duce la întârzieri sau la rezultate incomplete.
Este important să înțelegem că aceste dificultăți în planificare și prioritizare nu sunt rezultatul unei lipsuri de voință sau a unei dorințe de a fi organizat. Ele pot fi parte a unui pattern de funcționare asociat cu ADHD sau alte tulburări. Cu sprijinul adecvat, persoanele cu această slăbiciune pot învăța strategii de planificare și prioritizare, cum ar fi crearea unui calendar sau a unui plan de acțiune detaliat, pentru a-și îmbunătăți abilitățile în acest domeniu și a-și atinge obiectivele într-un mod mai eficient și mai organizat.
4. Flexibilitate:
Flexibilitatea se referă la capacitatea de a schimba strategii sau de a corecta planurile atunci când condițiile se schimbă. Persoanele care au dificultăți în a fi flexibile întâmpină probleme atunci când o rutină familiară este perturbată sau atunci când o sarcină devine mai complicată. Acești indivizi devin frustrați atunci când prima încercare de rezolvare nu este de succes și au dificultăți în a găsi noi modalități de a aborda sarcini familiare sau de a face o altă alegere atunci când prima opțiune se dovedește a fi nefuncțională.
Această slăbiciune în flexibilitate poate afecta adaptabilitatea și capacitatea de a face față schimbărilor. Persoanele care se confruntă cu aceste dificultăți pot avea dificultăți în a se adapta la situații noi sau neașteptate și pot fi rezistente la schimbare. De asemenea, pot fi fixate pe o anumită modalitate de a face lucrurile și pot avea dificultăți în a găsi soluții alternative atunci când se confruntă cu obstacole sau eșecuri.
Este important să înțelegem că aceste dificultăți în flexibilitate nu sunt rezultatul unei lipsuri de voință sau a unei dorințe de a fi flexibil. Ele pot fi parte a unui pattern de funcționare asociat cu ADHD sau alte tulburări. Cu sprijinul adecvat, persoanele cu această slăbiciune pot învăța strategii de adaptabilitate și flexibilitate, cum ar fi dezvoltarea unor planuri alternative sau a capacității de a gândi în mod creativ, pentru a-și îmbunătăți abilitățile în acest domeniu și a face față mai bine schimbărilor și provocărilor din viața lor.
5. Memoria de lucru:
Memoria de lucru se referă la capacitatea de a organiza informațiile în minte și de a le utiliza pentru a finaliza o sarcină. Persoanele care au o memorie de lucru slabă nu sunt în măsură să-și amintească și să aplice informațiile cruciale în scopul de a trece la următorul pas al unei sarcini. Acești indivizi se blochează atunci când li se cere să își amintească o serie de direcții, să genereze idei în răspuns la indicații sau să își exprime ideile. Informația nu “se lipește” de ei într-un mod eficient.
Această slăbiciune în memoria de lucru poate afecta capacitatea de a învăța și de a rezolva probleme. Persoanele care se confruntă cu aceste dificultăți pot avea dificultăți în a păstra informațiile în minte pe termen scurt și în a le utiliza în mod eficient pentru a finaliza sarcini. Pot avea dificultăți în a urma instrucțiunile complexe, în a rezolva probleme matematice sau în a se exprima coerent într-o conversație.
Este important să înțelegem că aceste dificultăți în memoria de lucru nu sunt rezultatul unei lipsuri de voință sau a unei dorințe de a-și aminti informațiile. Ele pot fi parte a unui pattern de funcționare asociat cu ADHD sau alte tulburări. Cu sprijinul adecvat, persoanele cu această slăbiciune pot învăța strategii de organizare a informațiilor, cum ar fi utilizarea notițelor sau a tehnologiilor de asistență, pentru a-și îmbunătăți abilitățile de memorie de lucru și a face față mai bine cerințelor și provocărilor din viața lor.
6. Inițierea sarcinilor:
Inițierea sarcinilor se referă la abilitatea de a recunoaște momentul în care este timpul să începi o acțiune fără a o amâna. Persoanele care au o abilitate redusă în această privință întâmpină dificultăți în a-și începe proiectele, temele pentru acasă sau alte sarcini și le amână până în ultimul moment. Adesea, aceste persoane sunt percepute ca fiind leneșe sau lipsite de motivație. În cazul copiilor, aceștia pot amâna sarcinile pentru că nu știu cum să înceapă. Mulți copii care au dificultăți în a începe au, de asemenea, probleme cu planificarea și organizarea. Ei pot fi copleșiți de tot ce au de făcut și pot ajunge să nu facă nimic.
Această slăbiciune în inițierea sarcinilor poate afecta performanța școlară, productivitatea și stima de sine. Persoanele care se confruntă cu aceste dificultăți pot simți o rezistență internă în a începe sarcinile și pot avea dificultăți în a stabili un plan de acțiune clar. Ei pot fi copleșiți de sentimentul de ceea ce trebuie să facă și pot fi blocați într-un cerc vicios de amânare și stres.
Este important să înțelegem că aceste dificultăți în inițierea sarcinilor nu sunt rezultatul unei lene sau unei lipse de motivație. Ele pot fi parte a unui pattern de funcționare asociat cu ADHD sau alte tulburări. Cu sprijinul adecvat, persoanele cu această slăbiciune pot învăța strategii de inițiere a sarcinilor, cum ar fi utilizarea unui plan de acțiune detaliat sau împărțirea sarcinilor în părți mai mici și mai ușor de gestionat, pentru a-și îmbunătăți abilitățile în acest domeniu și a-și atinge obiectivele într-un mod mai eficient și mai organizat.
7. Organizarea:
Organizarea se referă la abilitatea de a crea și menține sisteme pentru a ține evidența informațiilor. Această abilitate este strâns legată de planificare, stabilirea priorităților și inițierea sarcinilor. Copiii care nu au abilități dezvoltate în organizare tind să își piardă fișele de lucru, notițele, caietele, manualele și alte materiale necesare pentru școală sau alte activități. Acești copii pot suferi consecințe negative ale dezorganizării, cum ar fi obținerea unor note mici la o materie din cauza nepredării temelor sau a pierderii informațiilor importante. Cu toate acestea, este important de menționat că aceste consecințe nu îmbunătățesc abilitățile lor de organizare. Copiii cu abilități reduse în această zonă pot înțelege valoarea organizării, dar nu sunt în măsură să învețe cum să țină evidența lucrurilor într-un mod eficient.
Această slăbiciune în organizare poate afecta performanța școlară, productivitatea și stima de sine a copiilor. Lipsa de organizare poate duce la pierderea informațiilor importante, la întârzieri în predarea temelor sau la dificultăți în găsirea resurselor necesare pentru a finaliza sarcinile. Copiii pot deveni frustrați și descurajați de dezorganizare și pot avea dificultăți în a se organiza și a-și gestiona eficient timpul și materialele.
Este important să înțelegem că aceste dificultăți în organizare nu sunt rezultatul unei lene sau a unei lipse de interes. Ele pot fi parte a unui pattern de funcționare asociat cu ADHD sau alte tulburări. Cu sprijinul adecvat, copiii cu această slăbiciune pot învăța strategii de organizare, cum ar fi utilizarea unui sistem de fișiere sau de planificare, pentru a-și îmbunătăți abilitățile de organizare și a-și gestiona mai eficient resursele și timpul.
Progresul în dezvoltarea funcționării executive este un proces individual și variază de la copil la copil. Pe măsură ce copiii se maturizează și primesc o educație adecvată, ei pot învăța să-și dea seama independent de modalitățile de a depăși sau a compensa punctele slabe ale competențelor executive. Cu toate acestea, majoritatea copiilor cu tulburări de învățare și ADHD au nevoie de sprijin suplimentar pentru a dezvolta sau a compensa aceste deficite.
Pe măsură ce cerințele școlare devin mai complexe și elevilor li se cere să fie mai independenți, copiii cu abilități executive slabe pot rămâne în urmă. Acest lucru poate genera o stare de anxietate în ceea ce privește ceea ce trebuie să facă și cât de bine o fac. Această anxietate poate duce cu ușurință la senzații de supraîncărcare și copleșire. Copiii pot simți că nu fac față cerințelor și pot dezvolta o stare de epuizare, inatenție și un ciclu de nesiguranță și pierdere a controlului.
Este important să înțelegem că aceste dificultăți nu sunt rezultatul lenei sau lipsei de motivație. Copiii cu slabe aptitudini executive pot avea dificultăți în a-și organiza și gestiona informațiile și sarcinile într-un mod eficient. Prin furnizarea unui sprijin adecvat, inclusiv strategii și tehnici adaptate, putem ajuta acești copii să-și dezvolte abilitățile executive și să-și îmbunătățească performanța școlară și funcționarea generală. Este important să se creeze un mediu de învățare care să fie adaptat nevoilor lor specifice și să li se ofere sprijinul necesar pentru a depăși dificultățile și a-și atinge potențialul maxim.
Psih. Mădălina Simion
Psiholog clinician; neuropsihologS-a specializat in evaluarea complexa psihologica si neuropsihologica a copiilor, adolescentilor si adultilor cu afectiuni medicale (ADHD, anxietate, intarzieri in dezvoltare, tulburari genetice, tumori cerebrale, epilepsie, hidrocefalie, traumatisme cranio-cerebrale, etc) in vederea psihodiagnosticului.
A urmat o formare de 450 de ore teoretice si 500 de ore de practica in neuropsihologie clinica (Máster en Neuropsicología Clínica, Instituto Superior de Estudios Psicológicos (ISEP), acreditat de Consiliul General de Psihologie din Spania pentru specializarea in neuropsihologie clinica, program ce indeplineste ghidurile internationale de instruire ale Conferintei din Huston pentru acreditarea de psiholog expert in neuropsihologie clinica in Spania.
Interese profesionale: mapare corticala intraoperatorie, fMRI, functionare executiva