Functionarea executiva implica mai multe abilitati esentiale. Este posibil ca un copil sa nu intampine dificultati in aceeasi masura cu toate.  Abilitatile executive includ:

  • Controlarea impulsivitatii: Aceasta presupune ca copilul sa se poate opri si gandi inainte de a actiona. Impulsivitatea poate fi un simptom de ADHD. Copiii care nu isi pot controla impulsivitatea pot strica tot. Se pot implica in activitati periculoase fara sa se gandeasca. Se grabesc cu tema fara sa o verifice. Abandoneaza o activitate la jumatate pentru a se duce dupa prieteni si nu pot sa respecte regulile in mod constant.
  • Controlul emotiilor: Aceasta inseamna ca copilul sa isi poata gestiona sentimentele, concentrandu-se asupra unui rezultat final sau scop. Controlul emotiilor si al impulsivitatii sunt strans legate. Copiii care se chinuie sa isi stapaneasca emotiile de obicei nu accepta feedback-ul negativ. De asemenea, reactioneaza exagerat la mici nedreptati. Daca ceva ii deranjeaza, nu mai pot finaliza o sarcina.
  • Flexibilitatea: Aceasta este abilitatea de a te plia cand esti lovit si sa vii cu noi abordari cand un plan esueaza. Copiii inflexibili gandesc foarte concret. Nu vad alte optiuni si solutii. Gasesc ca e greu sa schimbi cursul. Se pot panica si frustra daca li se cere asta.
  • Memoria de lucru: Aceasta este abilitatea copilului de a tine minte informatii si sa le utilizeze in finalizarea unei sarcini. Copiii cu memorie de lucru slaba nu pot desfasura activitati ce presupun mai multe etape. Nu isi amintesc instructiunile, nu noteaza sau nu inteleg ceva ce tocmai le-a fost explicat. Daca un copil are probleme cu memoria de lucru, el poate fi adesea auzit spunand: “am uitat ce voiam sa spun”.
  • Auto-monitorizarea: Este capacitatea de a tine cont si evalua desfasurarea unei actiuni in mod obisnuit. Copiii care nu se pot auto-monitoriza nu sunt constienti de sine. Nu isi dau seama daca strategiile lor functioneaza. Poate nici nu isi dau seama ca au strategii. Adesea nu stiu cum sa isi verifice ce au lucrat.
  • Planificarea si prioritizarea: Este abilitatea de a stabili etapele necesare pentru a atinge un scop si a decide ordinea lor ca importanta. Copiii cu abilitati slabe de planificare si prioritizare e posibil sa nu stie cum sa inceapa planificarea unui proiect. Imediat se simt suprasolicitati daca incearca sa segmenteze sarcina in parti mai mici, mai usor de administrat. Cu greu isi dau seama de ideea principala.
  • Inceperea unei activitati: Este abilitatea de a incepe ceva. Copiii care au aceasta problema, adesea au dificultati si cu planificarea si prioritizarea. Fara un plan de actiune, este greu sa incepi ceva. Acesti copii sunt perceputi a fi lenesi sau pur si simplu manipulatori. Cand de fapt, cel mai adesea, ei se simt atat de suprasolicitati si paralizati, incat nu pot face nimic.
  • Organizare: Este abilitatea de a tine cont de informatii si lucruri. Copiii cu probleme de organizare pierd mereu lucrurile si le pun prin alte parti. Nu pot gasi o modalitate de a se organiza chiar daca apar consecinte negative ale acestei dezorganizari.

Daca un copil are una sau toate aceste probleme, probabil ca atat el cat si dvs. va simtiti afectati. Dar exista strategii pe care le puteti incerca acasa pentru a-l ajuta pe copil sa invete cum sa isi amelioreze aceste slabiciuni. Copiii cu un grad de afectare usor spre moderat pot compensa foarte bine si invata cum sa duca la bun sfarsit activitatile de zi cu zi.

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2013 - 2017

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.