Limba

La aceasta varsta copiii pot invata doua limbi in acelasi timp daca au o relatie apropiata cu adultii cu care comunica in alta limba. Important este ca expunerea la limba respectiva sa fie constanta.

Copiii expusi la comunicarea in doua limbi se vad nevoiti sa utilizeze doua sisteme diferite de comunicare. De aceea progresul lor poate parea mai lent decat atunci cand vorbesc o singura limba.

Vorbiti-le copiilor in timp ce le schimbati scutecul sau ii imbracati sau raspundeti la sunetele si cuvintele spuse de ei, dupa ce ati ascultat la ceea ce au avut ei de spus.

Puteti canta cantece sau spune povesti in alte limbi. Invitati acasa persoane cu care sa cantati sau sa cititi o poveste sau o poezie in limba copilului.

Utilizati o varietate de modalitati de comunicare. Cuvinte, gesturi, expresii faciale. Aveti rabdare cand copilul incearca sa inteleaga si sa exerseze noile cuvinte si fraze.

Abilitati de gandire

Copiii la aceasta varsta, pentru a invata, nu au neaparat nevoie de activitati educationale standard, de exemplu sa faca fise sau sa utilizeze cartonase cu numere, litere si culori. Ei invata explorand lumea alaturi de cei dragi: parinti, educatori, dadace, copii de seama lor. Cand vorbiti, cantati, atingeti copilul, cand va jucati cu el, este important sa il ascultati. Astfel il ajutati sa invete. Daca le oferiti copiilor experiente si jocuri in care ei au ocazia de a rezolva probleme, de a pune intrebari si explora cum functioneaza ceva, ii ajutati cand ei vorbesc si interactioneaza cu voi si cu cei de seama lor, isi dezvolta abilitatile de a autoingrijire, se implica in activitati fizice.

Dezvoltati o relatie de incredere si afectiune cu copilul care se va simti astfel sigur pe sine, increzator, iubit.

Lasati-le copiilor mult timp sa se joace. Jocul le permite sa invete sa rezolve probleme, sa faca alegeri, sa dezvolte abilitati si sa invete concepte.

Puneti-le multe intrebari. “De ce crezi ca tot cade turnul? De ce latra cainii?” Asta ii ajuta pe copii sa isi comunice ideile si sa isi dezvolte capacitatea de a rezolva probleme. Important nu este sa obtinem un raspuns “corect” de la ei. Pentru ei, la aceasta varsta, e bine sa isi puna rotitele in miscare, sa isi puna mintea la contributie.

Lasati-i pe ei sa gandeasca si sa faca ei singuri cat de mult pot. Ajutati-i daca au nevoie cand e ceva greu. Asta ii va face sa invete sa reziste, sa nu abandoneze cand se vor confrunta cu provocari. Incercati sa gasiti un echilibru intre ajutorul pe care li-l dati si preluarea controlului in jocul lor.

Dezvoltarea social-emotionala

Varsta de doi ani poate fi plina de provocari, dar depinde din ce perspectiva privesti. Priviti lumea din punctul lor de vedere. Inteleg ca sunt separati de altii, ca au propriile idei si sentimente pe care vor sa le afirme. Incearca sa-si dea seama cine sunt si sa se defineasca pe sine la nesfarsit prin cuvantul “a mea!” / ”al meu!”.

Acum incearca sa invete sa se autocontroleze, deci au foarte putin autocontrol, mai ales cand trec prin emotii precum furie, frustrare, gelozie. Nu e ceva neobisnuit sa-si exprime afectele lovind,  muscand, imbrancind. Ei invata sa recunoasca emotiile puternice si sa le gestioneze in mod acceptabil pe tot parcursul anilor de gradinita.

Observati-i pe copii cand se joaca impreuna. Veti putea anticipa anumite probleme si puteti interveni sau le puteti distrage atentia, inainte ca actul de agresiune sa se produca.

Ajutati-i sa isi identifice emotiile. Numiti emotia, folosind cuvantul corespunzator: suparat, furios, fericit, trist etc.

Ajutati-i sa se conecteze la emotiile si actiunile lor. Puteti spune: “Daniel, nu e bine sa o lovesti pe Sia. Vad ca esti furios. Este normal sa fii furios, dar nu e bine sa lovesti.”

Modelati comportamente. Invatati-i sa imparta. De ex., daca Stefan vrea jucaria lui Adi, puteti spune: “Cand termina Adi, vei lua tu jucaria de la el”, iar lui Adi ii spuneti “Peste 5 minute va fi randul lui Stefan”. Apoi le aratati pe ceas ce inseamna cele 5 minute, ca sa aiba o imagine vizuala a cuvintelor voastre.

Numiti si aplicati consecinte clare. De ex., “Nu e voie sa arunci cuburile. Cand arunci cuburi, eu le iau si le pun in alta parte.”

Nu-i  etichetati pe copii. Separati emotiile de comportamentul copilului. Spuneti copilului: “Nu lovim. Daca lovim, doare.” Apoi treceti la alta activitate. Continuati sa va purtati afectuos cu copilul pentru ca el sa inteleaga ca limitele si iubirea sunt separate – ca tot il iubiti chiar daca nu va place comportamentul lui. Copiii tind sa indeplineasca rolurile care cred ca sunt asteptate de la ei. Daca cineva le da mesajul ca il considera rau, ei se vor purta si mai rau.

Motricitatea

La aceasta varsta, copiii au un control si o coordonare motrice mai bune asupra miscarilor fine (manipularea periei de dinti, a creionului, a furculitei sau lingurii, a canii, butonare sau tragerea unui fermoar) si asupra miscarilor mari, de genul sariturilor, pedalatului, cataratului.

Acum ei isi dezvolta preferinta pentru utilizarea fie a mainii stangi, fie a mainii drepte. Puteti observa preferinta lor si din utilizarea piciorului stang sau drept cand sar sau topaie sau lovesc mingea.

Lasati-i sa faca lucrurile singuri. Sa-si puna singuri lapte (din recipiente de plastic/carton), sa manance singuri, sa se incalte, sa se imbrace, sa se incheie la pulover sau sa-si traga fermoarul, sa se spele pe maini. Eforturile lor ajuta la construirea increderii in sine si a abilitatilor de mai tarziu.

Dati-le jucarii si activitati care necesita utilizarea degetelor si mainilor. De ex.: pictat cu degetele, pictat cu pensule, jucat cu plastelina, desenat cu creioane, carioca sau creta; rezolvat puzzle-uri, contruit turnuri; apasat pe butoane; sa intinda arcuri; sa cante la instrumente muzicale.

Lasati-i sa-si utilizeze muschii mari ai bratelor, picioarelor si trunchiului. Sa danseze inauntru sau afara, sa alerge, sa topaie, sa sara, sa se catere.

 

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2013 - 2017

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.