In a doua parte a articolului referitor la copingul cu problemele comportamentale dupa leziuni cerebrale vor fi evidentiate urmatoarele 6 subiecte din 12, primele 6 fiind mentionate anterior in prima parte.
Comportamente agresive
Cu conditia ca o situatie sa nu prezinte o amenintare fizica, pot fi utilizate diverse abordari pentru inlaturarea comportamentului ostil:
- Ramaneti cat se poate de calm; ignorati comportamentul.
- Incercati sa schimbati starea de spirit a persoanei fiind de acord cu aceasta (daca este cazul), evitand astfel un argument. Afisati afectiune si sprijin suplimentar pentru a aborda frustrarile care stau la baza.
- Validati emotia prin identificarea sentimentelor si lasand persoana sa stie ca aceste sentimente sunt justificate. Frustrarea pierderii abilitatilor functionale si/sau cognitive poate provoca in mod rezonabil furie.
- Nu contestati sau confruntati persoana. Mai degraba, negociati (de exemplu, daca nu va place ceea ce este planificat pentru cina in seara asta, cum ramane cu alegerea meniului de vineri?).
- Oferiti modalitati alternative de exprimare a furiei (de ex., un sac de box, un maner pentru strangere).
- Incercati sa intelegeti sursa furiei. Exista o modalitate de a aborda nevoia/frustrarea persoanei? (de exemplu, efectuati un apel telefonic, alegeti o activitate alternativa).
- Ajutati persoana sa-si recapete sentimentul de control intreband daca exista ceva care sa-l/s-o ajute sa se simta mai bine.
- Izolati persoana afectata de perturbare. Luati in considerare propria dvs. siguranta si a lui/ei. Tratati fiecare incident ca fiind un eveniment izolat, deoarece supravietuitorul poate sa nu-si aminteasca ca a actionat in acest sens inainte sau poate fi nevoit sa fie indemnat sa-si aminteasca.
- Incercati sa stabiliti raspunsuri consecvente, non-conflictuale de la toti membrii familiei (copiii pot avea nevoie sa invete niste „poti face” si „nu poti face” atunci cand reactioneaza in preajma persoanei afectate).
Solicitati sprijin pentru dvs. in calitate de ingrijitor. Se pot contacta grupuri de sprijin, consilieri si, daca este necesar, servicii de protectie sau de aplicare a legii.
Egocentrism
Persoana care a supravietuit unei leziuni cerebrale poate da dovada de lipsa de empatie. Adica, unii supravietuitori au dificultati in a vedea lucrurile prin ochii altcuiva, a vedea o perspectiva diferita. Rezultatul poate fi vizibil prin atitudini irationale, nerezonabile si remarci aparent jignitoare. Acest comportament provine dintr-o lipsa de gandire abstracta.
Ajutati persoana sa recunoasca lipsa de grija cu care se exprima. Reamintiti-i sa practice si sa repete comportamente politicoase. Realizati faptul ca este posibil ca constientizarea sentimentelor altor persoane sa fie reinvatata.
Capacitate slaba de concentrare
Indicatii sau memento-uri pot fi de ajutor in imbunatatirea capacitatii de concentrare si a atentiei. Repetati intrebarile. Nu dati prea multe informatii deodata si verificati daca persoana nu este obosita.
Supravietuitorii leziunilor cerebrale ar trebui incurajati sa dezvolte autocontrolul, punandu-si intrebari cum ar fi „Am inteles totul?”, „Am notat?”, „Asta ar trebui sa fac?”. „Am facut o greseala” sau „Nu sunt sigur” ar trebui sa conduca la concluzia, „lasa-ma incet sa ma concentrez pentru a corecta eroarea”. Actiunile corecte ar trebui sa fie laudate in mod constient: „Am facut o treaba buna”.
Lipsa de conștientizare a deficitelor
Este relativ obisnuit ca un supravietuitor al uniei leziuni cerebrale sa nu fie constient de deficitele sale. Amintiti-va ca aceasta este o parte a daunelor neurologice. Fiti constienti, totusi, ca negarea poate fi, de asemenea, un mecanism de adaptare pentru a ascunde teama ca nu poate face o anumita sarcina. Persoana poate insista ca activitatea nu poate fi facuta sau este „o prostie”.
Construiti stima de sine prin incurajarea persoanei sa incerce o activitate (non-periculoasa) pe care se simte increzatoare sa o faca.
Oferiti persoanei stimuli vizuali si verbali sau sugestii (de exemplu, un zambet sau cuvintele „buna treaba”) pentru a imbunatati increderea in desfasurarea mai activa a activitatilor de baza mai independent. Daca simtiti ca persoana se poate descurca cu confruntarea, o puteti provoca sa incerce activitatea. Demonstrati ca puteti face sarcina cu usurinta.
Conduita sexuala necorespunzatoare
Dupa o leziune cerebrala, o persoana poate prezenta un interes crescut sau scazut pentru sex. Cauzele ar putea fi un rezultat al reglarii cerebrale a activitatii hormonale sau a unui raspuns emotional la ranire.
Dezinteresul sexual al individului nu ar trebui luat personal. Evitarea contactului sexual ar putea rezulta din frica sau de jena cu privire la performantele potentiale. Nu fortati persoana sa reia activitatea sexuala inainte de a fi gata. Ajutand persoana sa se imbrace frumos si sa practice o buna igiena poate contribui la sporirea increderii sale in ceea ce priveste atractia.
Cresterea interesului sexual poate fi deosebit de stresanta si stanjenitoare pentru familii si ingrijitori. Fara un control bun al impulsurilor, supravietuitorul poate face publice remarci brutale, poate fi interesat de un prieten casatorit, incearca sa atinga pe cineva intr-un cadru necorespunzator sau sa solicite o atentie sexuala de la sot/sotie sau de la alta persoana apropiata.
Este important sa reamintim persoanei ca acel comportamentul nu este acceptabil. Un partener nu ar trebui sa se simta presat in a se supune cerintelor sexuale care sunt nedorite.
O persoana agresiva sexuala poate fi nevoita sa fie izolata de ceilalti, unde comportamentul inadecvat nu este controlat. Este posibil sa fie necesara o cerere de ajutor daca se fac amenintari fizice.
Grupurile de suport pot fi utile in a ajuta persoana sa constientizeze consecintele comportamentelor sexuale necorespunzatoare.
A face fata situatiei / A obtine sprijinul necesar
Depasirea problemelor de comportament dupa o leziune cerebrala necesita identificarea si recunoasterea deficitelor individuale afectate. Se recomanda o evaluare neuropsihologica cuprinzatoare. Acest lucru poate ajuta atat supravietuitorul cat si familia sa inteleaga mai bine deficitele neurologice si cognitive.
In unele cazuri, poate fi mai usor pentru ingrijitor sa recunoasca schimbarile de personalitate decat sa rezolve problema comportamentului. Strategiile vizate pot fi utilizate pentru a aborda probleme specifice comportamentale.
In cele din urma, este esential ca membrii familiei sa caute si sa primeasca sprijin (familia, prietenii, grupul de sprijin, consilierul, psihoterapeutul) pentru a se putea confrunta eficient cu propriile raspunsuri emotionale ce vizeaza grija pentru persoana iubita ce a suferit o leziune cerebrala.
Partea 2 / 2
Sursa: www.caregiver.org
