Comunicarea vestii proaste are loc in 6 pasi. Dupa ce ne-am pregatit, am informat pacientul, i-am comunicat vestea, si l-am sprijinit.  Ultimul pas in comunicara vestii proaste este luarea deciziei. Medicul stabileste impreuna cu pacientul care vor fi pasii de urmat.

In acest proces, trebuie sa tinem cont de cele 3 tipuri de relatie medic-pacient:

  1. Modelul traditional, “paternalist”, cand medicul ia singur decizia, pe baza informatiilor medicale.
  2. Modelul alegerii informate, cand pacientul este ca un client, iar medicul ca un prestator de servicii; cu alte cuvinte, medicul alege terapia dorita de pacient.
  3. Modelul cooperarii parteneriale, cand medicul si pacientul analizeaza detaliat toate variantele si iau impreuna decizia cea mai buna pentru pacient.

Totusi in toate modele sunt necesari urmatorii pasi:

  1. Cautati doar forme de terapie dovedite stiitific. Verificati cu atentie terapia. Intrebati-va, ce alternative mai exista?
  2. Fiti atenti la asteptarile pacientului. Intrebati pacientul pe care dintre cele 3 modele le prefera. Altfel, apar conflicte la nivelul comunicarii, iar pacientul poate sa nu urmeze deloc terapia. Acest lucru duce la agravarii bolii cu urmari fatale.
  3. Dezvoltati o strategie. Informati pacientul cu privire la efectele pozitive dar si adverse ale terapiei. Aduceti-i aminte inclusiv de riscuri si de urmarile asupra vietii de zi cu zi.
  4. Fiti atenti la reactiile pacientului. Asigurati-va prin mimica si tonul pacientului, daca acesta a inteles cu adevarat terapia. Deseori pacientii uita informatiile pe care i le dati, atunci cand tocmai au primit o veste proasta si sunt sub influenta unor emotii puternice. De aceea au nevoie de mai multe ori sa le repetati in ce consta boala si terapia. Incurajati-l sa puna intrebari.
  5. Ajungeti la un compromis. Exprimati-va rezervarea fata de anumite terapii sau alternative cu argumente. Ganditi-va ca astfel, pacientul poate sa-i fie mai putina frica fata de tratament.
  6. Faceti un mic rezumat la finalul discutiei. Rugati-l pe pacient sa “repete” pasii urmatori, pentru a verifica daca acesta chiar a inteles.
  7. Intrebati-l pe pacient daca mai sunt si alte probleme, de ex. “ce intrebari mai aveti?”, “mai sunt si alte lucruri, despre are ati vrea sa vorbim?”
  8. Stabiliti urmatoarele programari. Astfel ii dati pacientului sentimentul de siguranta. In plus, daca va avea un program in minte, ii va fi mai usor sa se coordoneze si sa se tina de terapie. Nu in ultimul rand, prin programari stimulati o relatie de succes de lunga durata.

Referinte

Von Uexküll, T. (2003). Psychosomatische Medizin: Modelle ärztlichen Denkens und Handelns; mit 130 Tabellen. R. Adler (Ed.). Urban & Fischer

 

Andreea Iordan Jezlova

Andreea Iordan Jezlova

Neuropsiholog specializat in geriatrie at Evangelical Hospital Königin Elisabeth Herzberge (KEH)
S-a specializat pe adulti la varsta a treia cu probleme cognitive si afective. Printre pacientii ei se numara persoane cu dementa vasculara, Alzheimer, hidrocefalie cu presiune normala, tulburare cognitiva usoara, accidente vasculare cerebrale, oftalmoplegie supranucleara, Chorea Huntington, sindrom Korsakov, Morbus Parkinson, pacientii cu tendinte suicidare, depresie, hemoragie subarahnoidala, delir etc. Pe langa aceasta, urmeaza formarea continua in neuropsihologie la Gesellschaft für Neuropsychologie (Societatea Germana pentru Neuropsihologie). Este membru in Consiliul Psihologilor Geriatri din Berlin-Brandenburg
Andreea Iordan Jezlova

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2013 - 2017

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.