Emotiile volatile si adesea distructive intalnite in ADHD se pot manifesta prin frustrare, sensibilitate sau tendinta la depresie. Iata ce putem face pentru a le gestiona mai bine.

Este o realitate faptul ca persoanele cu ADHD simt emotiile mai intens decat ceilalti. Cei cu ADHD nu se bucura pur si simplu, ci ar sari in sus de bucurie. Iar daca ceva rau se intampla, se simt de-a dreptul daramati. Pentru o persoana cu ADHD, sentimentele pot fi ca niste monstri uriasi, infricosatori. Afectele lor apar de niciunde si rapesc puterea de autostapanire. In cartea sa, Inteligenta emotionala, Daniel Goleman vorbeste de „monopolul amigdalei”, adica de abilitatea zonelor primitive ale creierului de a bloca cortexul (pe care il utilizam in gandire). Cand emotii puternice preiau controlul, gandirea nu functioneaza. Incercarea de a contine emotiile respective, de a nu le da drumul, se dovedeste inutila.

Important este sa intelegem cum sa tratam aceste emotii. Din pacate, cercetatorii ignora exact componenta emotionala a ADHD din cauza ca nu poate fi masurata, si foarte putini medici iau in consideratie factorul emotional cand pun diagnosticul de ADHD. Astfel, criteriile actuale de diagnosticare a ADHD nu includ dificultatile emotionale. Cu toate acestea, studiile au demonstrat ca persoanele cu ADHD au un prag de toleranta la frustrare mult mai scazut, nerabdare, impulsivitate si excitabilitate mult mai mari decat grupurile de control din cadrul experimentelor.

Este evident insa ca exploziile de emotii reprezinta aspectul cel mai greu de gestionat in ADHD. In continuare vom vedea cum ne afecteaza emotiile viata si fericirea si, mai ales, cum le putem gestiona.

Cum tratam emotiile

Dificultatile emotionale incep in creier. Cateodata dificultatile cu memoria de lucru in ADHD permit unei emotii de moment sa preia controlul, sa inunde intens creierul. In alte ocazii insa, persoana cu ADHD pare insensibila, ca si cum nu ar constientiza emotiile celorlalti. Conectivitatea retelelor cerebrale care aduc informatii emotionale pare sa fie mai limitata la indivizii cu ADHD.

Daca un adolescent cu ADHD face o criza de furie cand parintele ii refuza ceva, inseamna ca raspunsul sau extrem este cauzat de inundarea de catre o emotie de moment ca atunci cand un virus acapareaza tot spatiul de pe un hard-drive. Concentrarea pe o singura emotie inghesuie intr-un colt toate celelalte informatii importante care l-ar putea ajuta pe individ sa-si regleze furia si comportamentul.

Sensibilitate extrema la dezaprobare

Aproape toti cei ce au ADHD raspund, cu emfaza, afirmativ la intrebarea: „Intotdeauna ai fost mai sensibil decat ceilalti la respingere, tachinare, critica si ai avut impresia ca nu ai succes?”. Aceasta este definitia disforiei de sensibilitate la respingere, care este des intalnita la cei cu ADHD.

Persoanele cu ADHD se lasa rapid cuprinse de o emotie si cu greu isi muta atentia spre alte aspecte ale situatiei, iar aceasta ii duce la interpretari gresite si la sentimentul ca au fost jigniti. Reactia incerta a unui coleg la o sugestie poate fi interpretata drept critica si poate determina o explozie de sentimente defensive neadecvate inainte ca raspunsul colegului sa fie ascultat cu atentie.

Anxietatea sociala mare este inca o dificultate cronica intalnita la mai mult de o treime dintre adolescentii si adultii cu ADHD. Ei traiesc aproape constant cu frica exagerata ca vor fi considerati de catre ceilalti drept incompetenti si/sau neatractivi. Raspunsul lor emotional la esec este catastrofal. Sa percepi critica, sa percepi retragerea iubirii si a respectului cand  de fapt nu e asa are acelasi efect ca atunci cand critica si retragerea iubirii si respectului sunt reale. Termenul disforie inseamna „dificultate de a suporta”, iar cei cu ADHD declara ca „suporta cu greu”. Asta nu inseamna ca cei cu ADHD ar fi lipsiti de inteligenta; dezaprobarea ii afecteaza mult mai mult decat pe neurotipici.

Invadati de emotii

Unele persoane cu ADHD nu sufera de incapacitatea de a constientiza emotiile importante, ci de o incapacitate de a tolera aceste emotii indeajuns de mult timp incat sa le gestioneze eficient. Se lasa antrenati in tipare comportamentale pentru a evita emotiile dureroase si coplesitoare – evitand termenele limita sau intalnindu-se cu persoane straine.

La multe dintre aceste persoane, mecanismele de reglare a emotiilor nu fac distinctie intre amenintarile periculoase si problemele minore. Acesti indivizi intra adesea in panica din cauza propriilor lor ganduri si perceptii si, de multe ori, se pare ca creierul cu ADHD nu poate gestiona in mod realist sau rational evenimentele stresante.

Tristetea sau stima de sine scazuta

Persoanele cu ADHD pot suferi de distimie – o forma blanda, dar de durata de depresie sau tristete. Adesea apare din cauza frustrarilor, esecurilor, feed-back-ului negativ si stress-ului de viata, ce sunt asociate netratarii sau tratarii necorespunzatoare a ADHD. Distimicii sufera aproape zilnic de lipsa de energie (energie putina) si stima de sine scazuta.

Daca durerea emotionala este interiorizata, cel cu ADHD poate sa sufere de depresie si pierde stima de sine pe termen scurt. Daca emotiile sunt exteriorizate, durerea se exprima sub forma de furie pe o persoana sau situatie care i-a ranit. Din fericire, furia este exprimata verbal, nu fizic, si trece relativ rapid.

Din cauza sensibilitatii la durere emotionala, cel cu ADHD se poate purta ca unul care incearca mereu sa-i multumeasca pe ceilalti, cerand mereu aprobarea prietenilor, cunostintelor si familiei: „Spune-mi ce vrei si voi face tot posibilul sa devin ceea ce vrei sa devin. Numai nu te supara pe mine.” Dupa ani de supraveghere constanta, cel cu ADHD devine un cameleon care nu mai stie ce vrea sa faca cu viata proprie.

Emotiile si actiunea

Emotiile determina actiunea – actiunea de a incepe ceva sau de a evita ceva. Multi dintre cei cu ADHD se mobilizeaza rapid numai in activitatile ce ofera recompensa imediata, avand dificultati de activare si sustinere a efortului pentru activitatile ce recompenseaza pe termen lung. Unii resimt esecul atat de dureros, incat refuza sa incerce ceva daca nu sunt siguri de un succes rapid, usor si total. Riscul are implicatii emotionale prea mari, prin urmare viata lor ramane limitata, blocata.

Emotiile si memoria de lucru

Memoria de lucru utilizeaza, atat constient cat si /sau inconstient energia emotionala necesara pentru a ne organiza, sustine concentrarea, monitoriza si autoregla. Cum cei cu ADHD au probleme cu memoria de lucru, adesea sunt dezorganizati, isi pierd cumpatul sau amana. Dificultatile memoriei de lucru permit cateodata invadarea temporara a creierului de catre o emotie, iar altadata fac persoana insensibila la o anumita emotie, din cauza ca a pierdut din vedere alte informatii importante.

 


Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2013 - 2017

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.