Munca in domeniul clinic presupune deseori confruntarea cu situatii de criza. O astfel de situatie este conversatia cu pacientul suicidar. Este una din sarcinile cele mai importante ale personalului medical (neuropsiholog, psiholog clinician, medic etc.) sa recunoasca riscul de suicid si sa opreasca pacientul.

Care sunt pacientii cu risc de suicid?

Femeile incearca mai des decat barbatii sa se sinucida, pe cand barbatii reusesc sa se sinucida de doua ori mai des. Aproximativ 50% din pacienti merg cu aproximativ o luna inainte de a se sinucide la medic si 75% dintre sinucideri sunt anuntate inainte. De aceea, este crucial ca sa identificam la timp acest risc. Tentativele de suicid din trecut sunt un predictor pentru alte tentative viitoare si chiar pentru ducerea la indeplinire a suicidului. In special situatiile precum bolile cronice, incurabile, starile depresive sunt insotite de ganduri suicidare.

De ce e important sa intervenim la timp?

Simpla discutie despre suicid poate fi o usurare pentru pacient, mai ales daca acesta nu doreste ca prietenii sau rudele sa stie despre asta.  Dupa astfel de ganduri pacientului ii poate fi frica. Prin simple intrebari pacientul poate intelege ca gandul moarte apare deseori in situatiile de criza si ca daca te gandesti la moarte, nu inseamna ca iti vei lua viata.

Care sunt stadiile suicidului?

Pana are loc suicidul, pacientul trece prin diferite stadii:

  1. primele sunt gandurile in care pacientul este satul sa traiasca, precum “nimeni nu ma poate vindeca, nu e nicio diferenta daca mor acum“;
  2. urmeaza apoi gandurile suicidare, precum “vreau sa mor”, “poate ar mai bine sa-mi pun capat zilelor“;
  3. apoi apare stadiul ambivalentei; pacientul se gandeste care ar fi motivele pentru care sa moara “sa fac sau sa nu fac“, “de ce e mai bine sa mor“;
  4. dupa aceea are loc planificarea suicidului, “cum ar trebui sa ma sinucid?”; dupa ce pacientul s-a hotarat, poate parea foarte relaxat si detasat in exterior; asta si explica de ce suicidul e uneori neasteptat pentru cei din jur;
  5. in final apare suicidul.

De aceea este extrem de important sa stim care sunt stadiile suicidului, ca sa putem interveni la timp.

Cum intrebam pacientul?

Putem formula in felul urmator, direct si fara jena:

  • V-ati gandit in ultimul timp ca nu mai vreti sa traiti?
  • V-ati gandit si sa va luati viata?

Daca exista deja indicii ca pacientul are deja planuri, putem pune urmtoarele intrebari:

  • V-ati gandit deja cum sa va luati viata concret?
  • V-ati gandit deja ce o sa faceti? Daca da, ce veti face exact? (Cu cat planurile sunt mai exacte, cu atat riscul e mai mare)
  • Va urmareste gandul la moarte, fara ca dvs. sa vreti? (Cu cat gandurile sunt mai prezente, cu atat riscul e mai mare)
  • Ati vorbit deja cu cineva despre asta? (Sinuciderea este deseori anuntata; de aceea, astfel de discutii trebuie luate in serios).

Andreea Iordan Jezlova

Andreea Iordan Jezlova

Neuropsiholog specializat in geriatrie at Evangelical Hospital Königin Elisabeth Herzberge (KEH)
S-a specializat pe adulti la varsta a treia cu probleme cognitive si afective. Printre pacientii ei se numara persoane cu dementa vasculara, Alzheimer, hidrocefalie cu presiune normala, tulburare cognitiva usoara, accidente vasculare cerebrale, oftalmoplegie supranucleara, Chorea Huntington, sindrom Korsakov, Morbus Parkinson, pacientii cu tendinte suicidare, depresie, hemoragie subarahnoidala, delir etc. Pe langa aceasta, urmeaza formarea continua in neuropsihologie la Gesellschaft für Neuropsychologie (Societatea Germana pentru Neuropsihologie). Este membru in Consiliul Psihologilor Geriatri din Berlin-Brandenburg
Andreea Iordan Jezlova

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2013 - 2017

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.