Dupa ce am aflat ca cineva vrea sa se sinucida (click aici), ne punem deseori intrebarea cum sa reactionam corect. Specialistii se intreaba de exemplu “este nevoie de interventia psihiatrului?” sau “are dreptul persoana sa-si ia viata?”, de exemplu daca se afla in ultimul stadiu al unei boli incurabile.

Sunt toate suicidele la fel?

Nu, putem face diferenta intre 2 tipuri de suicid. Suicidul rational este un tip de suicid care apare rar. In acest caz persoana care vrea sa se sinucida doreste sa nu mai traiasca, dupa ce a reflectat indelung cu privire la viata pe care a avut-o. A cumpanit toate aspectele, de exemplu bolile incurabile sau durerile puternice, singuratatea, pentru ca partenerul sau copilul a murit, faptul ca nu mai are pe nimeni in familie etc. Decizia de a nu mai trai este luata “la rece”, nu este o fapta disperata, dintr-un moment de impulsivitate sau din cauza unei depresii puternice.

Altfel este situatia, cand pacientul are o depresie grava. Sub influenta unei stari din ce in mai proaste, persoana nu mai simte nicio bucurie si vede totul in “gri”. Lipsa de speranta nu se reflecta insa in realitate. Persoana gandeste doar negativ si nu reuseste sa vada “luminita de la capatul tunelului”. Aici dorinta de a muri este pur si simplu urmarea depresiei si nu o decizie intens gandita.

Exista o reteta universala?

In cazul suicidului este foarte greu sa dam sfaturi care sa se potriveasca in orice situatie si pentru orice persoana. Dupa cum vedem, motivele pot fi foarte diferite si de aceea si modul in care intervenim este diferit de la pacient la pacient.

Cum reactionam?

Printre lucrurile care pot ajuta in discutia cu pacientul sunt:

  1. Sa nu dramatizam situatia, dar sa evitam sa nu o luam in serios. Pacientul are nevoie de un sprijin profesionist, obiectiv. Specialistul trebuie sa ramana calm, empatic, insa sa nu exagereze.
  2. Sa vorbim cu pacientul despre ce l-ar tine in viata. Pentru unii este familia, pentru altii credinta, pentru altii prietenii. 
  3. Sa stabilim termene de la o zi la alta, cu o durata cat mai scurta. Astfel putem monitoriza pacientul si il tinem ancorat in prezent.
  4. Sa discutam daca pacientul e de acord cu o medicatie. In cazul in care este dispus sa ia medicamente, trebuie planificat un tratament.
  5. Sa stabilim daca pacientul are nevoie de ajutorul unui psihiatru. De exemplu, daca pacientul aude voci, care ii ordona sa se omoare, daca este convins ca trebuie sa moara, daca sufera de schizofrenie, paranoia, daca este dependent de alcool sau medicamente.
  6. Sa identificam care sunt factorii ce duc la gandul de a-si lua viata. Pe cat posibil trebuie sa incercam sa ii tinem departe.
  7. Sa apelam la apartinatori, rude, prieteni pentru a-l sustine.
  8. Sa oferim posibilitatea unei psihoterapii individuale sau de grup, specifica bolii de care sufera pacientul.

 

Andreea Iordan Jezlova

Andreea Iordan Jezlova

Neuropsiholog specializat in geriatrie at Evangelical Hospital Königin Elisabeth Herzberge (KEH)
S-a specializat pe adulti la varsta a treia cu probleme cognitive si afective. Printre pacientii ei se numara persoane cu dementa vasculara, Alzheimer, hidrocefalie cu presiune normala, tulburare cognitiva usoara, accidente vasculare cerebrale, oftalmoplegie supranucleara, Chorea Huntington, sindrom Korsakov, Morbus Parkinson, pacientii cu tendinte suicidare, depresie, hemoragie subarahnoidala, delir etc. Pe langa aceasta, urmeaza formarea continua in neuropsihologie la Gesellschaft für Neuropsychologie (Societatea Germana pentru Neuropsihologie). Este membru in Consiliul Psihologilor Geriatri din Berlin-Brandenburg
Andreea Iordan Jezlova

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2013 - 2017

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.