Creierul nostru este conectat la urechi, dar exista strategii bazate pe cercetari pe care le puteti folosi pentru a va face sa invatati.

Profesorii au stiut de mult ca memorarea poate duce la o apreciere superficiala a materialului care este uitata rapid. Dar noile cercetari in domeniul neurostiintei incep sa faca lumina asupra modului in care creierul este legat de urechi – subliniind importanta strategiilor de pastrare a cunostintelor si a invatarii.

Intr-un articol recent publicat in jurnalul Neuron, neurobiologii Blake Richards si Paul Frankland contesta viziunea predominanta asupra memoriei, care considera ca uitarea este un proces de pierdere – spalarea treptata a informatiilor critice, in ciuda eforturilor noastre cele mai bune de a le pastra. Potrivit lui Richards si Frankland, scopul memoriei nu este numai de a stoca informatii cu exactitate, ci de a “optimiza procesul de luare a deciziilor” in medii haotice, in schimbare rapida. In acest model de cunoastere, uitarea este o strategie evolutiva, un proces intentionat care se desfasoara in fundalul memoriei, evaluand si aruncand la o parte informatiile care nu promoveaza supravietuirea speciei.

“Din aceasta perspectiva, uitarea nu este neaparat un esec al memoriei”, explica Richards si Frankland in studiu. “Mai degraba, poate reprezenta o investitie intr-o strategie mnemonic mai optima”.

Curba uitarii

Deseori ne gandim la amintiri ca si la cartile dintr-o biblioteca, depuse si accesate cand este nevoie. Dar ele sunt de fapt mai mult ca un paianjen, fire de recolectie distribuite pe milioane de neuroni conectati. Cand invatam ceva nou – cand un profesor le da o lectie noua unor elevi, de exemplu – materialul este codificat in aceste retele neuronale, transformand experienta intr-o memorie.

Uitarea este aproape imediat nemesisul memoriei, asa cum a descoperit psihologul Hermann Ebbinghaus in anii 1880. Ebbinghaus a pionierat cercetarea de referinta in domeniul retinerii si invatarii, observand ceea ce el a numit curba uitarii, o masura a cat de mult uitam in timp. In experimentele sale, el a descoperit ca, fara nici o intarire sau o conexiune la cunostintele anterioare, informatiile sunt uitate rapid – aproximativ 56% intr-o ora, 66% dupa o zi si 75% dupa 6 zile.

Deci, ce se poate face pentru a pastra munca grea a predarii? La urma urmei, imperativele evolutive – care pune amintirile noastre in informatii straine – nu se aliniaza intotdeauna cu cerintele curriculumului sau cerintelor Erei Informationale. 

Persistenta memoriei

Acelasi circuit neural pare sa fie implicat in uitarea si amintirea. Daca acest lucru este inteles in mod corespunzator, elevii si profesorii pot adopta strategii pentru a reduce scurgerile de memorie si pentru a intari procesul de invatare.

Neurologii MIT, condusi de Richard Cho, explica mecanismele de consolidare sinaptica intr-un articol din 2015, de asemenea publicat in Neuron. Atunci cand neuronii sunt “concediati” frecvent, conexiunile sinaptice sunt intarite; contrariul este valabil pentru neuronii care sunt rareori “concediati”. Cunoscuta ca plasticitate sinaptica, acest lucru explica de ce unele amintiri persista in timp ce altele se estompeaza. Accesarea in mod repetat a unei memorii stocate, dar fading – ca o regula de geometrie sau un fapt istoric crucial – reaprinde reteaua neurala care contine memoria si o codifica mai adanc.

Cercetatorii au aflat, de asemenea, ca nu toate amintirile noi sunt create egal. De exemplu, aici sunt doua seturi de litere de retinut:

1.NPFXOSK
2.ORANGES

Pentru cititorii de limba engleza, al doilea set de litere este mai memorabil – cu cat mai multi neuroni au legaturi cu alti neuroni, cu atat memoria este mai puternica. Cele sapte litere din NPFXOSK apar aleatori si disjuncte, in timp ce ORANGES beneficiaza de contextul sau lingvistic existent, codificat in profunzime. Cuvantul portocale invoca si memoria senzoriala, de la imaginea unei portocale la mirosul ei, si poate chiar atrage alte amintiri cu portocale in bucatarie sau crescute in copac. 

5 Strategii pentru profesori

Cand elevii invata o noua informatie, acestia fac legaturi sinaptice noi. Doua modalitati stiintifice bazate pe ai ajuta sa retina invatarea sunt prin crearea a cat mai multe conexiuni posibil – de obicei, la alte concepte, largind astfel “paianjenul” conexiunilor neuronale – dar si prin accesarea memoriei in mod repetat in timp.

Ceea ce explica de ce urmatoarele strategii de invatare, toate legate de cercetarile efectuate in ultimii cinci ani, sunt atat de eficiente:

  1. Observati de la egal la egal: Cand elevii explica ceea ce au invatat, amintirile care se estompeaza sunt reactivate, intarite si consolidate. Aceasta strategie nu numai ca sporeste pastrarea, ci incurajeaza si invatarea activa (Sekeres et al., 2016).
  2. Efectul de spatiu: In loc sa acoperiti un subiect si apoi sa treceti la altul, reveniti la ideile cheie pe tot parcursul anului scolar. Cercetarile arata ca elevii au performante mai bune la nivel academic atunci cand au avut oportunitati multiple de a revizui materialul invatat. De exemplu, cadrele didactice pot incorpora rapid o scurta trecere in revista a ceea ce a fost acoperit cu cateva saptamani mai devreme in lectiile in curs de desfasurare sau pot folosi temele pentru a re-expune elevilor  la concepte anterioare (Carpenter et al., 2012; Kang, 2016).
  3. Teste frecvente de practica: Daca faceti o examinare regulata a materialelor, testele frecvente de practica pot stimula retentia pe termen lung si, in plus, pot ajuta la protejarea impotriva stresului, ceea ce deseori afecteaza performanta memoriei. Testele de practica pot fi mizele mici si netratate, cum ar fi un quiz rapid la inceputul unei lectii sau un test trivia despre Kahoot, o platforma online populara de invatare bazata pe jocuri. Spararea unui test mare in teste mai mici pe parcursul mai multor luni este o abordare eficienta (Adesope, Trevisan, & Sundararajan, 2017; Butler, 2010; Karpicke, 2016)
  4. Interceptati concepte: In loc de a grupa impreuna probleme similare, amestecati-le. Rezolvarea problemelor presupune identificarea strategiei corecte de utilizare si apoi de executare a strategiei. Atunci cand probleme similare sunt grupate, studentii nu trebuie sa se gandeasca la ce strategii sa foloseasca – ei aplica automat aceeasi solutie. Intercalarea forteaza elevii sa se gandeasca pe picioarele lor si codifica invatarea mai profunda (Rohrer, 2012; Rohrer, Dedrick, & Stershic, 2015)
  5. Combinati textul cu imaginile: adesea este mai usor sa retineti informatiile care au fost prezentate in diferite moduri, mai ales daca ajutoarele vizuale pot ajuta la organizarea informatiilor. De exemplu, imperecherea unei liste de tari ocupate de fortele germane in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cu o harta a expansiunii militare germane, poate intari aceasta lectie. Este mai usor sa va amintiti ce a fost citit si vazut, in loc de unul singur (Carney & Levin, 2002; Bui & McDaniel, 2015).

Deci, chiar daca uitarea incepe de indata ce procesul de invatare se intampla – asa cum demonstreaza experimentele lui Ebbinghaus – cercetarea arata ca exista strategii simple si eficiente pentru a ajuta la invatare.

 

Sursa: https://www.edutopia.org/article/why-students-forget-and-what-you-can-do-about-it

 

 

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2013 - 2017

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.