Rezumat: Un nou studiu aduce lumina asupra cauzelor pentru care unele persoane cu spectru autist au dificultati de mentinere a contactului vizual. Cercetatorii spun ca evitarea privirii celorlalti poate fi provocata de excitarea excesiva provocata de supraactivarea unei arii cerebrale specifice.

Sursa: Mass General.

Studiile de imagistica cerebrala au descoperit o supraactivare a structurilor cerebrale subcorticale ca raspuns la privirea directa.

Indivizii cu tulburare de spectru autism (TSA) au adesea o dificultate de a-i privi pe ceilalti in ochi. Aceasta evitare a fost pana acum interpretata ca un semn de indiferenta sociala si personala, dar rapoartele despre persoanele cu autism par sa spuna contrariul. Multi spun ca privitul in ochi este inconfortabil sau stresant pentru ei – unii spun chiar ca ii “ustura” – ceea ce indica o cauza neurologica. In prezent, o echipa de cercetatori din Centrul de Imagistica medicala Athinoula A. Martinos din Spitalul General Massachusetts a facut o descoperire in legatura cu mecanismele cerebrale implicate in acest comportament. Rezultatele studiului lor au fost publicate intr-o lucrare medicala, Nature Scientific Reports, luna aceasta.

“Descoperirile demonstreaza, contrar a ceea s-a crezut pana acum, ca aparenta lipsa de interes interpersonal a persoanelor cu autism nu se datoreaza lipsei de atentie si grija pentru ceilalti”, a declarat Nouchine Hadjikhani, doctor in medicina si psihologie, director de cercetare neurolimbica la Centrul Martinos si autor al noului studiu. “Mai degraba, rezultatele noastre demonstreaza ca acest comportament este un mod de diminuare a excitatiei excesive provocate de supraactivarea unei anumite zone cerebrale.”

Esential in aceasta cercetare s-a dovedit a fi sistemul subocortical al creierului, care este raspunzator de orientarea naturala catre fetele vazute de bebelusi si este important mai tarziu in perceptia emotiilor. Sistemul subcortical poate fi activat mai ales prin contactul vizual; studiile anterioare efectuate de Hadjikhani si echipa sa ajunsesera la concluzia ca cei cu autism sunt foarte sensibili la efectele provocate de privirea directa si exprimarea emotiilor. In studiul de fata, aceasta observatie anterioara a fost reluata si s-a investigat ce se intampla cand cei cu autism sunt obligati sa priveasca in ochi fete care exprima diferite emotii.

Cu ajutorul imagisticii de rezonanta magnetica functionala (fMRI), Hadjikhani si echipa sa au masurat diferentele in activarea componentelor ce proceseaza fetele la persoanele cu autism si la grupul de control, pentru a vedea cum vad ei fetele, atat in mod liber, cat si cand sunt constransi sa priveasca zona ochilor. Activarea acestor structuri a fost similara la ambele grupuri, la privirea libera, dar la participantii cu autism s-a observat o supraactivare in timpul concentrarii pe zona ochilor. Aceasta in special cand priveau fete infricosatoare, dar efecte similare s-au observat si cand vedeau fete fericite, suparate si neutre.

Descoperirile studiului vin in sprijinul ipotezei ca in autism ar exista un dezechilibru intre retelele de semnalare excitatorie si inhibitorie ale creierului – reteaua excitatorie se refera la neurotransmitatorii ce stimuleaza creierul, iar cea inhibitorie la cei ce calmeaza si aduc echilibru. Acest dezechilibru, mai exact rezultatul a diferite cauze ambientale si genetice, poate intari semnalele excitatorii din circuitul subcortical implicat in perceperea fetelor. Aceasta, in schimb, poate provoca o reactie anormala la contactul cu privirea, o aversiune la privirea directa si, prin urmare, o dezvoltare anormala a creierului social.

Investigand cauzele ce stau in spatele evitarii contactului cu privirea altora, studiul a descoperit si mai multe implicatii in ce-i priveste pe indivizii cu autism. “Descoperirile indica faptul ca fortarea copiilor cu autism sa priveasca in ochii cuiva, in cadrul terapiei comportamentale, le poate crea multa anxietate”, spune Hadjikhani, profesor asociat de radiologie la Facultatea de Medicina, Universitatea Harvard. “O abordare ce implica obisnuirea treptata cu contactul vizual ii poate ajuta sa depaseasca aceasta supraactivare si sa devina capabili sa gestioneze contactul vizual pe termen lung, evitand astfel efectele in cascada produse de evitarea privirii altora in dezvoltarea creierului social.”

Cercetatorii deja planuiesc sa continue cercetarea. Hadjikhani cauta fonduri pentru un studiu in care sa foloseasca magnetoencefalografia (MEG) in asociere cu urmarirea privirii si alte teste comportamentale, pentru a dovedi mai in profunzime relatia dintre sistemul subcortical si evitarea contactului vizual in autism.

Cercetarea initiala: Acces complet la studiu la linkul research for “Look me in the eyes: constraining gaze in the eye-region provokes abnormally high subcortical activation in autism” by Nouchine Hadjikhani, Jakob Åsberg Johnels, Nicole R. Zürcher, Amandine Lassalle, Quentin Guillon, Loyse Hippolyte, Eva Billstedt, Noreen Ward, Eric Lemonnier & Christopher Gillberg in Scientific Reports. Publicat online Junie 9, 2017 doi:10.1038/s41598-017-03378-5

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2013 - 2017

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.