Importanta diferentierii depresie vs. dementa

Depresia si dementa sunt pe langa tulburarile de anxietate cel mai des intalnite tulburari la batranete. Intre dementa si depresie exista multe elemente comune. Depresia poate fi un factor de risc pentru dementa, poate fi un simptom pentru dementa incipienta sau poate aparea ca o reactie a diagnosticarii pacientului cu dementa. Doar specialisitii care diferentiaza la timp dementa de depresie pot interveni efectiv si pot inlatura temerile pacientului.

Indiciile depresiei

Conform ICD 10 episoadele depresive au ca trasaturi principale o bine-dispozitie scazuta, lipsa interesului sau pierderea interesului fata de activitatile candva placute, tristete, oboseala crescuta (adesea chiar si dupa activitati usoare) si limitarea activitatii.

La batranete, indiciile cu privire la depresie sunt destul de neclare. Totusi urmatoarele aspecte ne pot ajuta la identificarea depresiei:

  • oboseala fizica generala, starea de epuizare;
  • tulburari de somn (probleme la adormire si la mentinerea somnului);
  • tulburari de apetit, presiune in stomac, pierderea in greutate, constipatie, diaree;
  • durere de cap difuza;
  • stare de presiune / apasare in zona capului si a pieptului (senzatia de nod in gat);
  • tulburari gastro-intenstinale, precum si probleme cardiace si metabolice (de exemplu, tahicardie, aritmie, probleme de respiratie);
  • senzatii de ameteala, probleme de vedere;
  • tulburari de memorie;
  • contractii musculare.

Deficitele neuropsihologice

Intre 20 si 30 % din persoanele in varsta care sufera de depresie pot avea si deficite neuropsihologice. Unele dintre aceste deficite neuropsihologice sunt atat de grave, incat erau denumite in trecut ca pseudodementa depresiva. Afectate sunt in special invatarea, memoria si functiile executive (cum ar fi planificarea activitatilor) (Veiel, 1997). Simptomele depresive ale pacientilor se pot diferentia pe parcursul timpului. Printre cauzele posibile pentru deficitele neuropsihologice reziduale ar fi atat o depresie constanta cat si schimbari neuronale ireversibile (de exemplu, tulburari din cauza depresiei in zona hipocampului, provocate de o eliminare in exces a glucocorticoidelor) (Jorm, 2000).

In practica neuropsihologica este esentiala diferentierea dintre depresie si dementa de tip Alzheimer. Primele puncte de unde neuropsihologii pot porni ar fi urmatoarele:

  • anamneza familiala (evenimente familiale tragice);
  • istoricul pacientului (experiente critice din viata pacientului);
  • evolutia simptomelor cognitive (inceput relativ brusc cu inrautatire rapida – depresie vs. treptat cu evolutie lenta – dementa);
  • diferente in performanta si dispozitie in functie de partile zilei (diferente minore, performanta foarte redusa seara vs. diferente majore, dimineata dipozitia e cea mai proasta, adesea la depresie);
  • competente in viata de zi cu zi (limitate vs. prezente);
  • autoevaluarea pacientului (in cazul depresiei pacientul se plange adesea de problemele pe care le are si le exagereaza vs. in cazul dementei pacientul neaga sau minimalizeaza problemele cognitive).

Conform meta-analizelor recente, cel putin 3 domenii sunt relevante pentru a diferentia dementa de depresie (Theml, Heldmann, & Jahn, 2001):

  • memoria declarativa (memoria culturii sau a cunostintelor generale), in special cea episodica (evenimentele care i se intampla in viata fiecaruia);
  • constructia vizuala (capacitatea de a recunoaste forme complexe si de a le reproduce, precum litere, cuvinte, simboluri, numere);
  • semantica (sensul cuvintelor).

In testarea neuropsihologica pacientii cu depresie demonstreaza in aceste 3 domenii tulburari usoare pana la medii, pe cand pacientii cu dementa Alzheimer sunt afectati grav. Cercetatorii au observat de asemenea ca pacientii cu dementa incipienta isi amintesc ultimele cuvinte dintr-un sir mult mai usor decat primele cuvinte (engl. recency effect), in cazul depresiei fiind invers (engl. primacy effect).

Un caz special este tulburarea cognitiva usoara care reprezinta o tulburare vizibila la teste neuropsihologice, dar care nu se observa la nivelul activitatilor din viata de zi cu zi; ariile afectate sunt insa cele la nivel social (relatiile cu ceilalti) si profesional. Conform DSM pacientii relateaza cel putin 2 probleme cognitive dintre urmatoarele: capacitatea de a gandi, viteza de perceptie, memorie, fluenta verbala, cunostintele generale, invatarea. La 12 % dintre acesti pacienti are loc o conversie sau o trecere la dementa de tip Alzheimer.

O preventie medicamentoasa pentru dementa de tip Alzheimer nu exista, de aceea singura posibilitate este de a exersa in continuare acele competente pe care pacientul deja le are si pe care vrea sa le pastreze. Acestea pot fi si activitati generale. Cine exerseaza de exemplu Sudoku isi poate pastra memoria si rationamentul cognitiv timp indelungat.

Diagnostic diferential

Alzheimer vs. dementa vasculara

Pe cand dementa de tip Alzheimer are un decurs ascendent, dementa vasculara se inrauteste in trepte sau in episoade (vezi graficul de mai jos). Alzheimer incepe lent pe cand dementa vasculara apare abrupt din cauza unei tulburari de aprovizionare a creierului cu sange. Pe langa aceasta, exista o legatura temporala intre tulburarea de circulatie sangvina a creierului cu dementa.

 9c7a88c4df6ba311c3c3487afa801750

Alzheimer vs. depresie

Persoanele depresive pot face Testul Ceasului si Testul Mini-Cog, un test special pentru a diferentia dementa de depresie (http://www.alz.org/documents_custom/minicog.pdf). Testul Mini-Cog reuseste sa diferentieze corect intre dementa si lipsa dementei in 87 % din cazuri. El diferentiaza de asemenea dementa de depresie in 78% din cazuri. Totusi, testul Mini-Cog nu diferentiaza intre tipurile de dementa (vasculara sau de tip Alzheimer).

Pseudodementa vs. depresie

Bolnavii depresivi se plang de probleme de concentrare si de memorie; ei se pot totusi orienta temporal si spatial, deci stiu unde se afla si in ce zi / anotimp sunt. De asemenea, depresivii pot sa-si aminteasca usor diferite experiente din viata, chiar si la prezentarea unor stimuli (fotografii, mirosuri etc.).

Ce ajuta in cazul depresiei?

In spirala ascendenta a depresiei apar initial ganduri de neputina (Nu mai sunt in stare de nimic), dupa care urmeaza o retragere in sine fata de prieteni, rude, o renuntare la vechile activitati, o vina continua. Corpul reactioneaza cu tulburari de somn si neliniste.

De aceea specialistii recomanda:

  • grupe terapeutice specifice varstei a treia, doar cu pacienti cu aceleasi probleme;
  • psihoeducatie, inclusiv pentru apartinatori si rude, unde pacientii sunt informati despre cum apare depresia la batranete si ce pot face pentru aceasta;
  • ajutor in ingrijirea zilnica;
  • stabilirea unor vizite la medic sau psihiatru regulate;
  • stabilirea unei medicatii (de exemplu, cu antidepresive);
  • organzirea de contacte (de exemplu, cu vechii colegi de munca);
  • psihoterapie specifica batranilor (de exemplu, corectarea gandurilor disfunctionale);
  • terapia prin miscare;
  • training-uri pentru dezvoltarea comunicarii si a competentelor;
  • metode de relaxare (Bauer-Söllner, n.d.).

Intrebari frecvente

De ce sunt femeile mai des afectate decat barbatii de depresie?

Femeile recunosc mai des decat barbatii ca sunt deprimate si vorbesc mai des despre starile interioare. De asemenea, ele sunt mai des implicate in conflicte, singuratate si isi fac mai des griji cu privire la familie si prieteni.

Ce terapie este cea mai indicata in cazul depresiei grave si foarte grave?

In cazul depresiei grave si foarte grave, medicamentele joaca rolul primordial, pe langa bineinteles formele de terapie enumerate mai sus.

Referinte

Bauer-Söllner, B. (n.d.). Nachlese zum Vortrag: Depression und Demenz – genau hinsehen lohnt sich [Brosura]. Accesibil pe http://www.alzheimer-bw.de/fileadmin/AGBW_Medien/Dokumente/Nachlesen/2014/140312-Depression-und-Demenz-Eschweiler.pdf

Jorm, A. F. (2000). Risk factors for Alzheimer‘s disease. In: O‘Brien J., Ames D., Burns A., (Eds.) Dementia (pp. 383–390). London, Anglia: Arnold.

Theml, T., Heldmann, B., Jahn, T. (2001). Der Beitrag der Neuropsychologie zum Problem der Differentialdiagnose Depression versus Demenz. Zeitschrift für Neuropsychologie, 12, 302–313.

Veiel H. (1997). A preliminary profile of neuropsychological deficits associated with major depression. Journal for Clinical Experimental Neuropsychology, 19, 587–603.

Andreea Iordan Jezlova

Andreea Iordan Jezlova

Neuropsiholog specializat in geriatrie at Evangelical Hospital Königin Elisabeth Herzberge (KEH)
S-a specializat pe adulti la varsta a treia cu probleme cognitive si afective. Printre pacientii ei se numara persoane cu dementa vasculara, Alzheimer, hidrocefalie cu presiune normala, tulburare cognitiva usoara, accidente vasculare cerebrale, oftalmoplegie supranucleara, Chorea Huntington, sindrom Korsakov, Morbus Parkinson, pacientii cu tendinte suicidare, depresie, hemoragie subarahnoidala, delir etc. Pe langa aceasta, urmeaza formarea continua in neuropsihologie la Gesellschaft für Neuropsychologie (Societatea Germana pentru Neuropsihologie). Este membru in Consiliul Psihologilor Geriatri din Berlin-Brandenburg
Andreea Iordan Jezlova
Write a comment:

Your email address will not be published.

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2013 - 2017

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.