Introducere

De la varste fragede, abilitatea noastra de orientare, focalizare si selectie a atentiei ne permite sa ne conectam cu ceilalti, sa decoperim lumea care ne inconjoara, precum si sa ne autoreglam din punct de vedere emotional. (Rothbart & Posner, 2006, Rothbart, Ziaie, & O’Boyle, 1992 apud Bryson S. E., 2010) Intr-un mediu hipercomplex, sistemul cognitiv selecteaza si prelucreaza doar stimulii cu valoare adaptativa sau motivationala.

Un rol foarte important in mecanismele atentie il are sistemul vizual – parte a sistemului nervos central care asigura abilitatea organismelor de a detecta si a prelucra stimuli vizuali. Atunci cand selectia simulilor vizuali se face pe baza amplasarii spatiale a acestora, avem de-a face cu atentia vizuo-spatiala.

Functionarea sistemului atentional vizuo-spatial presupune starea de vigilenta a organismului si implica zona posterioara a sistemului vizuo-spatial (Posner, 1988, Posner & Petersen, 1990 apud Bryson S. E., 2010) si sistemul executiv frontal (anterior).

Starea de vigilenta este o stare de functionare a sistemului nervos – stare generala de alerta a organismului, de reactivitate la stimulii din mediu, ceea ce permite adaptarea individului la mediu.

Sistemul executiv frontal (anterior) este responsabil de controlul voluntar si mobilizeaza resursele necesare pentru desfasurarea unei activitati cu scop. Dezvoltarea cortexului frontal permite sugarului sa exercite un control din ce in ce mai bun asupra sistemului atentional vizuo-spatial, inca din a doua jumatate a primului an de viata. (Atkinson, 2000, Colombo & Janowsky, 1998 apud Bryson S. E., 2010) Inainte de aceasta faza, sistemul atentional presupune raspunsuri rapide si automate.

Orientarea atentiei vizuo-spatiale cuprinde trei etape: deconectarea de la actiunea/ locatia curenta; focusarea fizica a atentiei dintr-un loc in altul; comutarea atentiei pe o noua activitate/ locatie. (Posner & Petersen, 1990)

Operatia de deconectare joaca un rol critic in procesul general de invatare si in reglarea emotiilor. In situatiile in care copiii sunt coplesiti de stimuli nefamiliari sau de suprastimulare cu stimuli familiari, autoreglarea se face prin deconectare si comutarea atentiei in alta parte. (Rothbart & Posner, 2006 apud Bryson S. E., 2010) Operatia de comutare a atentiei se poate face la nivel senzorial (comutare senzoriala, manifestata prin miscare oculara) si/ sau mental (comutare mentala, caracterizata prin fixitatea privirii).

Masurarea orientarii atentiei vizuo-spatiale la copii, respectiv a deconectarii si comutarii, se face prin masurarea timpului dupa care se inregistreaza miscare oculara in cadrul probei Gap (Gap task). Aceasta proba presupune expunerea copilului la cate doi stimuli, in doua situatii diferite: expunere succesiva la doi stimuli – ca masura  a comutarii atentiei de la primul stimul la cel de-al doilea stimul, si expunere simultana la doi stimuli – ca masura a deconectarii atentiei vizuo-spatiale de la stimulul central la stimulul periferic.

Principalele directii de cercetare:

  • In ce stadiu de dezvoltare devine functionala operatia de deconectare a atentie?
  • Dezvoltarea operatiei de deconectare a atentiei se asociaza cu o eficienta crescuta a metodelor de alinare, calmare a copiilor in perioade de distres?
  • Deficientele timpurii ale operatiei de deconectare a atentiei pot fi considerate predictori pentru autism? Se pot asocia aceste deficiente cu un nivel crescut de iritabilitate/ distres?

Dezvoltarea tipica vs Dezvoltarea atipica a sistemului de orientare vizuo-spatiala

Conform studiilor bazate pe proba ”Gap” (Gap task), dezvoltarea tipica a sistemului de orientare vizuo-spatiala are urmatoarele caracteristici:

  • Operatia de deconectare a atentiei vizuo-spatiale poate fi observata in jurul varstei de 3-4 luni. (Hood, 1995, Johnson, Posner, & Rothbart, 1991, McConnell & Bryson, 2005, Wainwright & Bryson, 2002 apud Bryson S. E., 2010)
  • Timpul asociat miscarilor sacadice (timpul de reactie, de inregistrare a miscarilor oculare) specific operatiilor de deconectare si comutare a atentiei scade, treptat, incepand cu varsta de 1 luna si jumatate si pana la varsta de 6 luni.
  • La toate varstele, reactiile sunt mai lente in cazul operatiei de deconectare a atentie (proba Gap cu stimuli succesivi) comparativ cu operatia de comutare a atentiei (proba Gap cu stimuli simultani), diferenta mai vizibila la copiii mai mici.
  • Inainte de varsta de 4 luni, sugarii au abilitatea de a focaliza atentia pe un anumit stimul, insa au dificultati in privinta deconectarii si comutarii atentiei. Specifica acestei perioade este fixatia privirii pentru perioade lungi de timp – ”obligatory looking” (Stechler & Latz, 1966 apud Bryson S. E., 2010), ”sticky fixation” (Hood, 1995 apud Bryson S. E., 2010).
  • Momentan, nu se cunoaste circuitul neuronal specific operatiei de deconectare a atentiei, insa exista evidente clare ale cresterii influentei cerebrale asupra acestui mecanism in primele 3-4 luni de viata. (Atkinson, 1984, Johnson, 1990, Johnson, Posner, 1995 apud Bryson S. E., 2010)

Din punct de vedere comportamental, operatia de deconectare a atentiei se asociaza cu o serie de achizitii cognitive si social-cognitive, cum ar fi: urmarirea obiectelor cu privirea (Ruff & Rothbart, 1996 apud Bryson S. E., 2010); atentia conjugata (impartasita) (Bryson, si altii, 2004, Mundy, 2003 apud Bryson S. E., 2010); autoreglare emotionala (Rothbart, Ziaie, & O’Boyle, 1992 apud Bryson S. E., 2010). S-a observat ca in jurul varstei de 4-6 luni, operatia de deconectare a atentiei este asociata la sugari cu un nivel de distres mai scazut, stare de bine, alinare mai facila, conform datelor raportate de catre parinti intr-un chestionar de evaluare a temperamentului, ceea ce coreleaza cu ipoteza conform careia, pentru sugari, deconectarea atentiei este un mecanism de baza pentru autoreglare emotionala. (Rothbart, Ziaie, & O’Boyle, 1992 apud Bryson S. E., 2010)

Dezvoltarea intarziata a operatiei de deconectare a atentiei se asociaza cu diverse tulburari: sindrom Williamstulburari provocate de leziuni ale lobului frontal (Atkinson, Braddick, Anker, Curran, & Andrew, 2003, Brown, si altii, 2003 apud Bryson S. E., 2010); tulburari de spectru autist.

Tulburarile de spectru autist se caracterizeaza prin slaba integrare a comportamentelor sociale, emotionale si comunicative si lipsa de flexibilitate cognitiv-comportamentala. (DSM-IV-TR 4th ed., 2000)

In cazul TSA, reactia de deconectare a atentiei vizuo-spatiale este lenta si este asociata cu distres si comportamente de evitare; se poate observa respiratia rapida si superficiala, evitarea privirii interlocutorului, fixatia in stadiul oral-motor de dezvoltare (introducerea excesiva a obiectelor in gura). (Bryson, si altii, 2004, Landry & Bryson, 2004, Rombough, 1998 apud Bryson S. E., 2010) Deconectarea lenta a atentiei vizuo-spatiale persista si in perioada adulta si este vizibila in special atunci cand re-orientarea vizuo-spatiala a atentiei se face spre stanga. (Casey, Gordon, Mannheim, & Rumsey, 1993, Kawakuboa, si altii, 2007, Townsend, si altii, 1999, Wainwright-Sharp & Bryson, 1993, Wainwright-Sharp & Bryson, 96 apud Bryson S. E., 2010)

In cazul copiilor cu risc de tulburare din spectrul autist (TSA) care au un frate/ o sora mai mare diagnosticat/ a cu TSA, identificarea unor deficiente de deconectare a atentiei vizuo-spatiale la varsta de 12 luni reprezinta un predictor pentru diagnosticare ulterioara cu TSA. (Bryson, si altii, May 15-17, 2008, Elsabbagh, si altii, 2009 apud Bryson S. E., 2010)

In cazul copiilor cu TSA, asimetria spre stanga specifica operatiei de deconcentrare a atentiei vizuo-spatiale este asociata cu afectul negativ si o disfunctie a emisferei drepte, ceea ce se poate explica printr-o dezvoltare precara a controlului executiv/ frontal. (Bryson, si altii, articol nepublicat, 2009 apud Bryson S. E., 2010)

Concluzii

Operatiile atentiei vizuo-spatiale (deconectare, focusare, comutare) ne ajuta, inca de la varste fragede, sa ne conectam cu ceilalti, sa decoperim lumea care ne inconjoara, precum si sa ne autoreglam din punct de vedere emotional.

Functionarea sistemului atentional vizuo-spatial implica zona posterioara a sistemului vizuo-spatial si sistemul executiv frontal (anterior), ceea ce permite copilului sa exercite controlul voluntar asupra operatiei de deconectare si sa se autoregleze in situatii de suprastimulare.

Dezvoltarea intarziata a operatiei de deconectare a atentiei este specifica persoanelor cu TSA.

Principalele directii de cercetare se refera la impactul pe care il are dezvoltarea intarziata a operatiei de deconectare a atentiei asupra altor aspecte ale dezvoltarii: atentia conjugata (impartasita); integrarea comportamentelor sociale, emotionale si comunicative; flexibilitate cognitiva in sensul procesarii informatiei atat la nivel global, cat si la nivel specific.

Identificarea timpurie a tulburarilor de dezvoltare specifice sistemului atentional vizuo-spatial este esentiala pentru interventia adecvata si cresterea calitatii vietii persoanelor din categoriile de risc.


Bibliografie:

Bryson, S. E. (2010). The Early Development of Visual-Spatial Attention. (CEECD, SKC-ECD, Editor) Retrieved from Encyclopedia on Early Childhood Development: http://www.child-encyclopedia.com/sites/default/files/textes-experts/en/580/the-early-development-of-visual-spatial-attention.pdf

Diagnostic and statistical manual of mental disorders: DSM-IV-TR 4th ed. (2000). Washington, DC: American Psychiatric Association.

Posner, M., & Petersen, S. (1990). The attention system of the human brain. Annual Review of Neuroscience, 13, 25-42.

Write a comment:

*

Your email address will not be published.

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2013 - 2017

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.