Majoritatea copiilor diagnosticati cu tulburare hiperactiva cu deficit de atentie (ADHD) nu depasesc aceasta tulburare, asa cum se credea pe scara larga. Aceasta se manifesta la maturitate in diferite moduri si creste sau scade pe parcursul unei vieti, potrivit unui studiu publicat pe 13 august 2021 in Jurnalul American de Psihiatrie.

„Este important ca persoanele diagnosticate cu ADHD sa inteleaga ca este normal sa ai momente in viata ta in care lucrurile pot fi mai greu de gestionat si alte momente in care lucrurile se simt mai sub control”, a declarat cercetatorul principal Margaret Sibley, profesor asociat de psihiatrie si stiinte comportamentale la Facultatea de Medicina a Universitatii din Washington si cercetator la Seattle Children’s Research Institute.

Autorii studiului din 16 institutii din Statele Unite, Canada si Brazilia au declarat ca decenii de cercetare caracterizeaza ADHD ca fiind o tulburare neurobiologica detectata de obicei in copilarie, care persista la varsta adulta in aproximativ 50% din cazuri. Dar acest studiu a constatat ca doar 10% dintre copii depasesc complet diagnosticul.

„Desi perioadele intermitente de remisie pot fi de asteptat in majoritatea cazurilor, 90% dintre copiii cu ADHD in studiul de tratament multimodal al ADHD au continuat sa experimenteze simptome reziduale la varsta adulta tanara”

ADHD se caracterizeaza prin doua grupuri principale de simptome, potrivit cercetatorilor. Simptomele neatente par a fi dezorganizare, uitare si dificultati in a ramane in sarcina. Apoi, exista si simptomele hiperactive, impulsive.La copii, aceste simptome par a avea multa energie, cum ar fi alergarea si urcarea pe obiecte. La adulti, se manifesta mai mult ca impulsivitate verbala, dificultate in luarea deciziilor si lipsa de gandire inainte de actionare. Tulburarea afecteaza oamenii diferit si arata diferit in functie de faza vietii in care se afla cineva. Exista si varianta cu simptome mixte.

Unele persoane cu ADHD raporteaza, de asemenea, o abilitate unica de hiper-concentrare. Sportivii olimpici Michael Phelps si Simone Biles au fost deschisi cu privire la diagnosticul lor de ADHD. In timp ce multi oameni pot prezenta simptome similare cu ADHD, se estimeaza ca tulburarea afecteaza aproximativ 5% pana la 10% din populatie.

Acest studiu a urmarit un grup de 558 de copii cu ADHD timp de 16 ani – de la 8 ani pana la 25 de ani. Cohorta a avut opt evaluari, la fiecare doi ani, pentru a determina daca au simptome de ADHD. Cercetatorii si-au intrebat membrii familiei si profesorii despre simptomele lor. Autorii a spus ca acea credinta cum ca 50% dintre copii depasesc ADHD a fost prezentata pentru prima data la mijlocul anilor 1990. Cele mai multe studii, s-au re-conectat cu copiii o singura data la varsta adulta. Asadar, cercetatorii nu au reusit sa vada ca ADHD, despre care credeau ca a disparut, revine. Cercetatorii nu au gasit inca ce cauzeaza aparitia ADHD. Daca o persoana nu isi rezerva timp pentru a gestiona simptomele si pentru a intelege cu adevarat ce functioneaza cel mai bine pentru ei, atunci simptomele vor scapa mai mult de sub control.

Medicamentele si terapia sunt cele doua tratamente principale pentru ADHD, oamenii isi pot crea propriile abilitati sanatoase de a face fata. Cercetatorii au descoperit ca majoritatea oamenilor care nu mai indeplinesc criteriile pentru ADHD la varsta adulta au inca unele urme de ADHD, dar se descurcau singuri.

„Cheia este gasirea unui loc de munca sau a unei pasiuni de viata pe care ADHD nu o interfereaza”, a spus autoarea. „Veti vedea ca o multime de oameni creativi au ADHD, deoarece sunt capabili sa aiba succes in eforturile lor creative, in ciuda faptului ca au ADHD, in timp ce persoanele carora li s-ar putea cere sa faca o munca foarte detaliata pe computer toata ziua – asta ar putea fii o combinatie foarte grea”. Momentul potrivit pentru a cauta ajutor profesional este atunci cand simptomele cauzeaza o problema in viata individului. Aceasta include sa nu performati la capacitatea maxima, probleme cu alte persoane, dificultati in a va intelege, dificultati in mentinerea unor relatii sanatoase pe termen lung cu cei dragi, incapacitatea de a indeplini sarcinile zilnice de baza – indiferent daca este vorba despre cresterea copiilor, finante sau doar pastrarea unei case organizate.

In acest studiu aproximativ 30% dintre copiii cu ADHD au experimentat remisie completa la un moment dat in timpul perioadei cand au fost urmariti; cu toate acestea, majoritatea dintre ei (60%) au prezentat recurenta ADHD dupa perioada initiala de remisie. Doar 9,1% din esantion a demonstrat recuperare (remisie sustinuta) dupa criteriul final al studiului si doar 10,8% au demonstrat persistenta stabila a ADHD in timpul perioadelor de cercetare. Majoritatea participantilor cu ADHD (63,8%) au avut perioade fluctuante de remisie si recurenta in timp.

Perspectiva longitudinala a studiului MTA evidentiaza faptul ca remisia completa intr-un singur moment nu ar trebui sa fie amestecate cu recuperarea din ADHD. Doar 9,1% din esantionul MTA au experimentat recuperare (adica remisie sustinuta pentru mai multe puncte de timp pana la punctul final al studiului). Dupa o perioada de remisie completa, simptomele recurente ale ADHD au fost regula, mai degraba decat exceptia. In general, rezultatele sugereaza ca peste 90% dintre persoanele cu ADHD din copilarie vor continua sa se lupte cu simptomele si deficientele reziduale, desi uneori fluctuante, pana cel putin la varsta adulta tanara. Estimarea longitudinala mai nuantata a provocarilor de remisie pune la incercare teoriile anterioare ca aproximativ jumatate dintre copiii cu ADHD îsi depasesc dificultatile pana la varsta adulta.

Referinta: https://ajp.psychiatryonline.org/doi/10.1176/appi.ajp.2021.21010032

Psih. Mădălina Simion
Urmareste
Write a comment:

*

Your email address will not be published.

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2015 - 2021

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.