Ce sunt experientele adverse timpurii?

Evenimentele traumatice sunt incidente care implică o amenințare cu afectarea integritatii corporale sau psihice sau moarte pentru o persoana sau cei apropiati ei.

Aceste evenimente conduc adesea la sentimente de neajutorare si teroare.

Comitetul APA (American Psychological Association) si jurnalul Trauma in Children and adolescents (2008) arata ca evenimentele traumatice includ cazuri de suicid, precum si alte cazuri de deces sau pierdere, violenta domestica sau sexuala, violenta in comunitate, trauma medicala, accidente de masina, experiente de razboi sau dezastre naturale.

Avand in vedere ca peste jumatate dintre copii sunt supusi unui factor stresor sever, acestia sunt susceptibili in mod special de accidente, traume fizice, abuz și neglijenta.

Cat de bine ne protejam copiii?

Acum mai bine de 20 de ani Strauss și Gelles (1990) estimau in unul dintre studiie lor ca peste trei miliane de cupluri sunt implicate în violenta domestica in fata copiilor în fiecare an.

In 2001 s-a raportat de către Administratia Copiilor, Tinerilor și Familiilor că peste 85% dintre abuzuri au loc aspura copiilor mai mici de 6 ani.

Copiii cu varsta de pana la 5 ani sunt extrem de vulnerabili la efectele adverse ale traumei din cauza dezvoltării rapide, a dependentei de părinti si ingrijitori si a strategiilor de coping limitate.

Acest lucru reprezintă o problema majoră mai ales din cauza faptului că strategiile de consiliere sunt aplicabile mai ales copiilor în varsta si adolescentilor despre care se cunosc mai multe lucruri.

Cum recunoastem efectele experientelor adverse timpurii?

Efectele experientelor adverse timpurii asupra copilor sunt diverse si difera pentru fiecare copil, mai ales că unele dintre ele sunt reexperimentate ca urmare a unor stimuli declansatori intalniti in diverse situatii, chiar si în joc.

Simptomele traumelor timpurii pot fi reprezentate de cosmaruri, flashback-uri si alte simptome disociative.

Totodată, copiii supusi unor evenimente traumatice adesea evita sa mai intre in contact cu persoanele, locurile sau evenimentele care le pot aminti de trauma suferita.

In mod frecvent acesti copii au un interes redus fata de joaca sau alte activitati specifice varstei lor si au un stil de atasament evitant.

Alte simptome comune sunt hiperstimularea (spre exemplu, tantre temperamentale), iritabilitatea crescuta, tulburari de somn, stare constanta de alerta, dificultati de concentrare, raspunsuri exagerate la stimuli, agresivitate fizica crescuta si niveluri ale activitatii crescute.

Cum intelegem biologia stresului?

Experientele tipurii joaca un rol important in reactivitatea bazata pe stres, impreuna cu diversitatea genetica.

creier copii abuzatiInca din perioada prenatala, studiile au aratat ca expunerea fetusului la stres maternal poate influența respondenta la stres de mai tarziu.

Mecanismele biologice nu au fost inca elucidate dar se pare că modificarile epigenetice de ADN joacă un rol important.

Si experiențele post-natale timpurii afecteaza raspunsul ulterior la stres cel mai probabil prin alterarea circuitelor neurale în dezvoltare și alterarea diferitelor raspunsuri endocrine.

Raspunsurile fiziologice ale stresului sunt bine cunoscute, prin activarea axei hipotalamice-pituitare-suprarenale care rezulta in cresterea nivelului de hormoni de stres precum hormonul eliberator de corticotropina, cortizol, norepinefrina si adrenalina.

Cum raspund copiii la factorii de stres?

Consiliul national al dezvoltarii copilului a propus trei tipuri de raspuns la factorii stresori pentru copii:

  • pozitiv – caracterizat printr-o stare fiziologică de scurtă durată și intensitate scăzută.

Esențial în acest caz este ca adulții din preajma copilului să creeze o atmosferă stabilă și protectivă pentru a ajuta copilul să facă față factorilor stresori.

  • tolerabil – expunerea la factori stresori de intensitate mai mare cum ar fi moartea unui membru al familiei sau un accident

Dacă aceste experiențe au loc în contextul protectiv oferit de un adult, riscurile viitoare sunt diminuate, conditia ca aceste efecte să fie tolerabile este ca adultii din viata copilului să ii asigure acestuia suportul necesar prin facilitarea strategiilor de coping ale copilului.

  • stresul toxic, este cel mai periculos tip, implicat în traumele tipurii și experiențele adverse tipurii (ACE) ale copiilor cu posibile efecte devastatoare în dezvoltarea ulterioară poate rezulta din activarea răspunsului la stres al corpului în mod frecvent și prelungit în absența unei intermedieri din partea adulților și a unui mediu stabil emoțional și protectiv.

In studiul ACE (Adverse Childhood Experiences Study) sunt subliniati o serie de posibili factori cum ar fi:

  • abuzul asupra copiilor;
  • abuzul de substanțe al parintilor;
  • neglijarea parentala;
  • depresia materna;

Efectele experientelor adverse timpurii la maturitate

S-a demonstrat de asemenea legatura dintre ACE si stilul de viata nesanatos ca adult.

Adolescentii cu istoric de factori de risc multipli sunt mai predispusi sa inceapa consumul de alcool la o varsta mai frageda ca strategie de cping si nu neaparat din motive sociale.

Asta ar putea explica de ce ACE sunt asociate si cu consumul de tutun, droguri, obezitatea si promiscuitatea.

Adolescentii si adultii care manifesta niveluri ridicate ale asumarii diverselor riscuri sunt mai predispusi sa aiba probleme in mentinerea retelelor sociale, au risc ridicat pentru esecul scolar, pot adesea face parte dintr-o banda, au risc ridiciat al somajului si saraciei, al lipsei unui adapost, sunt predispusi la crime violente, incarcerare si exista de asemenea un risc ridicat sa devina parinti singuri.

Mai mult, pemtru adultii care au trait experiente adverse in copilarie este mai dificil sa poate construi o relatie stabila si singura atunci cand la randul lor vor deveni parinti.

Cum ii protejam pe copii?

Timp de mai bine de un secol, serviciile de protectie a copilului s-au axat pe singuranta fizica, reducerea leziunilor repetate si custodia copiilor.

In acest context, rolul pediatrului s-a axat in principal pe identificarea tratamentelor abuzive aplicate copiilor si documentarea si tratamentul leziunilor fizice.

Dar studiile recente in domeniul experientelor adverse si a traumei timpurii demonstreaza nevoia unei noi abordari pediatrice care sa indeplineasca nevoile copiilor neglijati sau abuzati, prin largirea ariei de interes asupra efectelor abuzului din punct de vedere emotional, cognitiv si social.

In concluzie, sunt necesare programe ample de evaluare si interventie timpurie in cazul copiilor care experimenteaza traume timpurii sau experiente adverse in copilariei pentru a putea peveni sau macar ameliora efectele negative pe care aceste experiente le pot avea asupra viitorilor adulti.


Bibliografie

Shonkoff Jack P. si colab., The lifelong effects of early childhood adversity and toxic stress, Pediatrics, Vol. 129, Nr. 1, Jan, 2012, pp. 232-346;

Buss Kristen E. si colab., Trauma and treatment in early childhood: a review in the historical and emerging literature for counselors, The Professional Counselor, Volume 5, Issue 2, Pages 225–237;

Joann Grayson Ph D. si colab., Evidence-based treatments for childhood trauma, Virginia child protection newsletter, Fall, 2012, Vol. 95;

Write a comment:

*

Your email address will not be published.

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2015 - 2021

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.