Vi se intampla sa credeti despre copiii vostri ca sunt lenesi, apatici sau incapatanati? Le e greu sa inceapa sau amana tema? Motivatia este o componenta a functionarii executive, asadar lipsa motivatiei poate indica o disfunctie executiva. Diferite aspecte ale functionarii executive – emotia, atentia si comportamentul – se dezvolta impreuna si se influenteaza reciproc. La un copil cu disfunctie executiva poate fi dificila separarea acestor elemente. In continuare va vom prezenta cateva strategii pentru a afla ce anume il poate lipsi pe copilul dvs. de motivatie.

Exista teste de evaluare a motivatiei, utilizate de psiholog, dar exista si modalitati mai putin formale, la indemana oricui, pentru a stabili cauza problemei copilului.

  • Copilul intelege ce ii cereti sa faca? Puteti verifica daca a inteles, punandu-l sa repete instructiunile pe care i le-ati dat.
  • Stie ce sa faca, dar nu stie cum sa faca – de ex., nu stie ce sa faca mai intai sau ce legatura este intre doua etape. Vedeti ce se intampla daca ii spuneti: “Mai intai, fa asta.”.
  • Se supara si isi pierde motivatia usor? Asta se intampla deoarece aria cerebrala care regleaza emotiile influenteaza si motivatia si alte abilitati de functionare executiva.

Ii lipseste motivatia? Intelege cum sa o faca, dar nu-i pasa sau se gandeste ca nu are nimic de castigat din asta. Daca ati eliminat varianta intelegerii sau a capacitatii de a o face, atunci motivatia este problema.

Cum ajutam copilul sa se simta motivat?

Daca ati descoperit unde e problema, incercati urmatoarele:

  • Daca pare sa nu inteleaga ce ii cereti, simplificati sau comprimati instructiunile, astfel incat sa para mai exacte, mai concrete. Este important mai ales in cazul copiilor cu dificultati de memorie de lucru si de limbaj.
  • Asigurati-va ca copilul este in stare sa faca ceea ce ii cereti. Adaptati ceea ce ii dati de facut la stadiul lui de dezvoltare, la abilitatile lui, pentru ca el sa poate intr-adevar sa faca ce i-ati cerut. Asta il va ajuta sa isi dezvolte automat motivatia.
  • Daca ii e greu sa inceapa o activitate, incercati sa ii oferiti o structura, o lista de verificare. Apoi intrebati “Unde e lista de verificare?”, vedeti daca o are si daca incepe activitatea fara sa-l impingeti de la spate la fiecare pas.
  • Perceperea problemei, de asemenea, are un impact asupra capacitatii copilului de a duce la bun sfarsit sarcina pe care o are de indeplinit. Cu alte cuvinte, daca copilului i se pare activitatea prea dificila, chiar daca poate sa o indeplineasca, nu are si motivatia de a o face. De ex., daca are de rezolvat o tema de doua pagini la matematica, care cuprinde 10 exercitii simple si o singura problema grea. Unui copil cu probleme de functionare executiva i se va parea mai usor sa rezolve problema grea, nu exercitiile usoare, doar pentru ca e o singura problema, nu mai multe.
  • E bine sa va concentrati pe activitati care includ interesele, hobby-urile copilului, chiar daca nu sunt pentru scoala.
  • Ori de cate ori aveti posibilitatea, oferiti copilului posibilitatea de a alege. Optiunile sa includa: ce anume are de facut si cum sa faca. Autonomia este motivanta.
  • Daca ati eliminat posibilitatea incapacitatii de indeplinire a sarcinii, si tot nu se apuca de treaba, oferiti-i o recompensa care sa i se para motivanta. Poate fi un joc video sau o plimbare cu masina familiei etc.

Laudati efortul copilului. Fiti cat se poate de specific. Nu exagerati cu lauda, fiti sinceri – copilul stie cand i se cuvine sau nu o lauda.

In caz de crize, tantrum-uri etc.: Disfunctiile executive si comportamentul

Abilitatile de functionare executiva ne permit sa ne controlam impulsurile si emotiile, sa fim flexibili, sa planificam si sa organizam. Aceste abilitati sunt esentiale in invatare, dar si in comportamentul de zi cu zi. Copiii cu probleme de functionare executiva pot avea probleme de comportament adecvat la scoala, acasa si in alte circumstante.

Comportamentul si controlul emotiilor la copiii cu ADHD si dificultati de limbaj

Cum multi copii cu ADHD si dificultati de limbaj au disfunctii executive, unii dintre ei au tendinta de a nu isi controla emotiile si comportamentul. Sunt cunoscuti pentru traznaile lor. Reactioneaza exagerat la orice, indiferent ca e vorba de ceva bun sau de ceva rau, si sunt impulsivi si au tendinta de a face crize, tantrum-uri. Nu reactioneaza bine la schimbari si nu par capabili sa isi gestioneze emotiile. Disfunctiile lor executive, strans legate de dezvoltarea emotionala si sociala, includ controlarea impulsurilor, a emotiilor, flexibilitate si auto-monitorizare.

E esential sa ne dam seama de importanta functiilor executive in comportamentul copiilor. Asta ne va ajuta sa evitam sa-i acuzam de comportament inadecvat si sa cautam, mai bine, modalitati de a-i ajuta sa-si amelioreze functiile executive. Sa retinem ca dezvoltarea functiilor executive se face treptat, nu dintrodata.

Gestionarea impulsurilor si a emotiilor

Toata lumea vorbeste si se poarta impulsiv cateodata si cine nu s-a vazut nevoit sa-si ceara scuze pentru asta? De fiecare data cand ne gandim ce consecinte va avea o actiune a noastra inainte de a actiona sau cand ne abtinem sa comentam ceva pana la momentul potrivit, exersam o importanta abilitate de functionare eexcutiva: abilitatea de a ne gestiona impulsurile. Aceasta poate fi o provocare uriasa pentru copiii si adolescentii cu probleme de functionare executiva, in special pentru cei cu ADHD. Copiii carora le e greu sa-si controleze impulsurile nu isi pot gestiona nici vorbirea sau comportamentul. Le e greu sa se opreasca si sa gandeasca.

Nu au invatat sa se intrebe: Ce se intampla aici? Cand mi s-a mai intamplat asta, ce am facut? Daca spun sau fac cutare lucru, asta ma va ajuta sau dimpotriva? Lor le e greu sa urmeze reguli si instructiuni, sa stea linistiti in clasa. Par sa vorbeasca in continuu si sa-i intrerupa mereu pe ceilalti.

Strans legat de gestionarea impulsurilor este si controlul emotiilor – abilitatea de a gestiona emotii pentru a nu le permite sa ne controleze viata. Cand copilul dvs. se supara ca nu e invitat la ziua de nastere a cuiva sau cand adolescentul dvs. se sperie, este suparat, furios, acestea sunt reactii emotionale normale. Totusi, daca face crize, daca nu mai vrea sa vorbeasca si se retrage sau se cearta cu un profesor, acestea sunt modalitati autodistructive de a reactiona. Abilitatea de a ne gestiona emotiile ca sa nu dea pe dinafara si sa ne faca sa ne simtim jenati sau mai rau – aceasta este o abilitate executiva esentiala care ne ajuta sa evitam dificultatile in orice situatie interpersonala.

Copiii care nu isi controleaza emotiile au un prag coborat de frustrare. Pot reactiona exagerat la obstacole care pe alti copii nu ii afecteaza. Fara o capacitate puternica de gestionare a emotiilor, reactiile lor iau proportii, duc la furie, lacrimi sau retragere. Chiar si fericirea ii poate afecta altfel, facandu-i sa para caraghiosi.

Flexibilitatea si automonitorizarea

Comportamentul copilului se inrautateste in vacante, in zilele libere? Copilul nu isi da seama cand folosim vocea pentru “afara” sau vocea pentru “in casa”? Acestea pot indica dificultati de functionare executiva: flexibilitatea cognitiva sau abilitatea de a gandi flexibil, de a schimba abordarile, care este un proces de functionare executiva si, in disfunctie, poate duce la probleme de comportament.

Putem privi din aceasta perspectiva: de fiecare data cand trecem de la o activitate la alta, stim ca exista niste reguli specifice si asteptari legate de cum ne vom purta. Nu ne purtam la fel cand suntem la o sedinta cu seful si cand suntem la masa cu colegii.

Copiii si adolescentii cu probleme de functionare executiva au dificultati in a-si modifica comportamentul de la o situatie la alta. De ex., daca in pauza e acceptat sa alergi, pe holurile scolii contravine regulilor. Copiilor cu disfunctii executive le vine greu sa isi adapteze comportamentul de pauza la cel de clasa, continua sa alerge cand s-a terminat pauza si sunt sanctionati pentru asta.

Cum sa-i ajutam pe copiii cu disfunctii executive?

Cu ajutorul parintilor, copiii isi pot imbunatati functiile executive si, implicit, comportamentul si performantele scolare.

Faceti-i o evaluare copilului, inclusiv discutati cu scoala despre ce comportament anume ar trebui imbunatatit.

Vorbiti cu profesorii/invatatorii despre eforturile dvs. de a-l ajuta pe copil sa-si controleze comportamentul. Puteti hotari impreuna sa conlucrati la ameliorarea aceleiasi abilitati in acelasi timp. Parintii si scoala e bine sa colaboreze.

Stabiliti reguli clare si ferme. Copiii trebuie sa stie ce limbaj sau comportament este acceptabil (de ex., violenta, barfa, limbajul abuziv, trantirea usii, lovirea altora etc.). Discutati consecintele incalcarii regulilor si fiti constanti in aplicarea lor. Crizele e bine sa fie tratate intr-un mod cooperant. Studiile spun ca cea mai buna modalitate de a imbunatati abilitatile sociale la copii este recompensa.

Copiii si adolescentii cu dificultati de limbaj sau ADHD au nevoie de ajutor suplimentar cu multe altele, inclusiv in dezvoltarea autocontrolului, a rezilientei si sensibilitatii fata de ei insisi si fata de altii. Eforturile dvs. de a-i ajuta sa-si dezvolte aceste abilitati le vor fi de folos pe tot parcursul vietii lor.


 

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2013 - 2017

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.