Disfunctiile executive pot aduce necazuri cu prietenii?

Disfunctiile executive pot aduce copiilor tot felul de probleme cu prietenii, colegii si in alte interactiuni sociale. Activitatile de zi cu zi cum ar fi asteptatul la rand, impartirea lucrurilor cu altii, intelegerea mesajelor sociale subtile si atentia in clasa pot fi dificile pentru copiii care au probleme de functionare executiva. Cand copiii si adolescentii nu au interactiuni sociale de baza functionale, se izoleaza de colegi, le vine greu sa se imprieteneasca cu altii si sa pastreze relatiile de prietenie.

Dificultatile in plan social le aduc durere, jena, iar pentru parinti e si mai suparator. Noi toti avem nevoie sa ne simtim acceptati, iar copiii si adolescentii pot reactiona la dezamagirile sociale prin sentimente de izolare, neajutorare, tristete si furie. Vestea buna este ca ne putem ajuta copiii sa gestioneze problemele sociale asociate cu disfunctiile executive, la fel cum ii putem ajuta si cu scoala.

Ce inseamna competentele sociale?

Competentele sociale implica o varietate de abilitati de functionare executiva, unele specifice strict relationarii sociale, iar altele (pe care le veti recunoaste in continuare) se suprapun cu performantele scolare si cu comportamentul scolar. Competentele sociale presupun urmatoarele caracteristici:

  • Copilul isi da seama de importanta limbajului nonverbal
  • Copilul isi stapaneste emotiile si impulsurile – “sta si se gandeste”
  • Are abilitatea de a gandi pe parcursul unei situatii si de a intelege punctul de vedere al altuia
  • Manifesta flexibilitate daca se schimba planurile si in situatii neasteptate
  • Poate anticipa ce urmeaza sa se intample drept consecinta a cuvintelor sau actiunilor proprii
  • Poate sa isi asume responsabilitatea pentru comportamentul sau

Disfunctiile executive pot umbri toate aceste competente. De ex., copiilor cu memorie de lucru slaba le vine greu sa gandeasca inainte de a actiona, intr-o situatie sociala. Adolescentilor care au dificultati cu automonitorizarea pot sa nu aprecieze reactiile altora in functie de limbajul nonverbal si de volumul vocii si sa se adapteze la ceea ce percep. Astfel de dificultati sociale pot da copilului un sentiment de insingurare, copilul poate avea putini prieteni si chiar sa sufere ca e respins sau poate sa-si intimideze colegii.

De ce este viata sociala atat de dificila pentru copiii cu disfunctii executive?

Studiile spun despre copiii si adolescentii cu disfunctii executive ca:

  • Au tendinta mai mare de a se purta inacceptabil social (sa spuna ceva nepotrivit la momentul nepotrivit, sa se loveasca de oameni si lucruri, sa vorbeasca excesiv si sa continue sa alerge, desi colegii s-au oprit).
  • Sunt mai putini capabili sa rezolve probleme interpersonale.
  • Nu prea anticipeaza consecintele comportamentului lor.
  • Nu prea inteleg limbajul nonverbal, expresiile faciale si tonul vocii si nu prea interpreteaza correct ce spun ceilalti.
  • Sunt mai putin adaptabili in situatii sociale noi.
  • Sunt mai putin capabili sa tolereze frustrarea si esecul.

 

Cum putem ajuta copilul sa isi imbunatateasca abilitatile sociale?

 

Abilitatile sociale, ca si abilitatile scolare, adesea e nevoie sa fie invatate in mod explicit – mai ales copiilor care au dificultati in acest domeniu. Iata cateva idei.

 

Rezolvarea si discutarea problemelor

 

Putem utiliza etapele rezolvarii de probleme, iar ordinea in care vom urma aceste etape se poate adapta in functie de circumstante.

 

  1. Mergeti la cauza problemei. Priviti-I pe copil in diferite situatii sociale (in clasa, in echipa, la intalniri, la joaca, la petreceri, in familie sau in interactiunile cu adultii si colegii). Observati-I si interveniti numai daca se ia la bataie sau e in pericol.
  2. Observati ce abilitati si ce deficiente sociale are. Chiar daca observati doar un singur aspect pozitiv, mentionati-l.
  3. Incepeti sa conversati cu copilul. O modalitate buna de a incepe este sa spuneti: “Ia sa vedem daca putem sa ne dam seama ce s-a intamplat, de ce a zis colegul cutare lucru, de ce te-ai suparat atat de tare etc.”. Incercati sa nu reactionati prin suparare sau prin judecati de valoare. Puneti intrebari care sa arate ca apreciati modul lui de a intelege situatia. Ascultati-l si asigurati-va ca ii intelegeti punctul de vedere si ca recunoasteti sentimentele de durere, suparare sau tristete.
  4. Alegeti impreuna o alternativa de a gestiona situatii similare pe viitor.
  5. Invitati copilul sa exerseze comportamentul alternativ cu dvs. Daca este receptiv, incercati sa faceti joc de rol. Cu toate ca intensitatea emotionala nu este la fel ca intr-o intalnire reala, totusi copilul va avea posibilitatea de exerseze niste raspunsuri sau reactii gandite la niste situatii reale, dificile, de viata.
  6. Dupa ce va avea ocazia sa discute comportamentul alternativ intro situatie reala cu colegii, discutati ce s-a intamplat. S-a sfarsit cu bine situatia de data asta? Daca nu, ce altceva ar mai putea face?

 

Dupa ce ati discutat despre situatiile sociale dificile pentru copil, incercati sa stabiliti cu el/ea un consemn simplu de utilizat (in situatii in care puteti fi prin preajma, aproape de copil), prin care sa-i comunicati ca e cazul sa opreasca sau sa modifice un comportament. De ex., daca doriti sa imbunatatiti comunicarea la copil, cand observati ca un ascultator manifesta dezinteres, atrageti-i atentia, ducand mana la nas sau incrucisandu-va bratele. Daca vedeti ca s-a oprit singur, faceti un semn cu degetul mare in sus sau alt semn de apreciere.

 

Extindeti de la particular la general. De ex., daca vedeti ca si-a stapanit furia cand fratele i-a luat patinele fara sa-l intrebe, laudati-l si adaugati: “La fel ai putea sa te stapanesti si daca cineva ti-ar lua cariocile fara sa te intrebe?”. Un copil cu dificultati de flexibilitate cognitiva poate invata astfel cum sa aplice anumite comportamente in diferite situatii.

 

Poate fi greu pentru parinti sa se abtina si sa ramana neutri cand copiii se plang ca au fost tratati nedrept (cand stiu ca, de fapt, copiii cu dificultati sociale au provocat situatia). Dar este esential ca parinte sa ramai neutru, sa nu judeci si, in acelasi timp, sa arati grija si sa ajuti. De ex., in loc sa spunem: “De ce ii tot intrerupi pe altii?! N-ai observat ca Gabi se simtea deranjat de asta? Trebuie sa-i lasi pe ceilalti sa vorbeasca!”, mai bine sa spunem: “Imi dau seama ca nu-ti place ca Gabi a plecat de langa tine. De ce crezi ca a facut asta?”. Nu-i sugerati raspunsul, ascultati-l pana intelegeti cum a perceput copilul situatia. Apoi intrebati: “Crezi ca ar fi fost mai bine daca il lasai sa termine ce avea de zis? Ce ai putea sa faci altfel data viitoare cand vei vorbi cu el?”.

 

Poate cel mai important este sa oferim sprijin constant, incurajare continua. Recunoasteti si laudati cea mai mica imbunatatire. Copiii si adolescentii cu dificultati sociale au, cel mai probabil, o stima de sine scazuta. Daca stiu ca ne pasa de ei si ca le observam progresul, asta ii ajuta enorm. Incercati totusi sa nu exagerati cu laudele – chiar si un copil foarte mic simte cand e mintit. Aratati-le pur si simplu ca le apreciati eforturile.

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2013 - 2017

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.