Diferite evaluari neuropsihologice au aratat ca scaderea performantelor este normala la varstele inaintate, exemplele mergand de la viteza de procesare pana la memoria episodica. In prezent se incearca conturarea unei teorii referitoare la imbatranirea cognitiva, care sa ia in seama toate modificarile ce au loc pe masura ce se inainteaza in varsta. In baza unei astfel de teorii s-ar putea dezvolta metode care sa compenseze declinul inevitabil in functionarea cognitiva.

Pana in prezent s-a elaborat teoria vitezei de procesare care afirma ca toate schimbarile cognitive au la baza modificari ale vitezei de procesare. Insa s-a demonstrat ca relatia intre viteza si functionarea cognitiva este una moderata in cazul circuitelor cortico-prefrontale-medial-temporale. Acesta teorie nu explica viteza mai mare de procesare a varstnicilor in anumite circumstante sau situatii sau boli. In plus, aceasta teorie include memoria de lucru ca element component al mecanismului simultaneitatii, cercetatorii sugerand ca sprijinul venit din mediul extern poate ameliora dificultatile cu memoria de lucru. Cercetari recente sugereaza ca diminuarea memoriei de lucru la varstnici – demonstrata anterior la testele span – poate fi ameliorata daca se reduce interferenta cu teste anterioare. Aceasta inseamna ca teoria vitezei de procesare ar avea de incorporat un mecanism care sa permita implicarea asistentei contextual, care sa medieze deficitele asociate varstei, la testele neuropsihologice.

O alta teorie priveste memoria de lucru care este vazuta ca fiind raspunzatoare de schimbarile in performantele cognitive aferente imbatranirii. S-a propus ideea ca varstnicii manifesta deficite de inhibitie. Aceste deficite ar limita capacitatea de memorie de lucru care, la randul ei, ar afecta performantele cognitive. De fapt, problemele cu inhibitia se manifesta la teste neuropsihologice precum Stroop si WCST. Dar deficitul de inhibitie ca functie a imbatranirii nu a fost demonstrat intotdeauna. Mai exact, in studiile de negative-priming pe baza de locatie (L-NP), varstnicii au demonstrat un tipar de priming negativ similar cu tinerii. Adica atat tinerii, cat si varstnicii au prezentat o crestere a timpului de raspuns cand stimulul distractor era obiectivul in test. Cresterea timpului de raspuns se presupune ca rezulta din procesele de inhibitie ce actioneaza asupra stimulului distractor in timpul testului, pentru a opri procesarea. Asadar, deficitele de inhibitie nu sunt intotdeauna prezente la populatia varstnica.

Faptul ca performantele se imbunatatesc daca pacientul primeste sprijin din mediu (cu privire la encodare si exprimarea amintirii) demonstreaza ca memoria de lucru si memoria episodica pe termen lung interactioneaza. Aceasta interactiune alaturi de modificari ale altor abilitati cognitive si cresterea variabilitatii cognitive necesita largirea spectrului teoriilor, care sa includa interactiunea dintre modificarile la nivelul cortexului prefrontal si hipocampului.

Este nevoie, de asemenea, ca cercetatorii din domeniul bio-medical si cei din domeniul social sa dialogheze.

Surse:

Ayanna K. Thomas, Jennifer B. Dave,and Bailey M. Bonura, Theoretical Perspectives on Cognitive Aging, 2013

Salthouse T. A., Cognitive Facets of Aging Well. Generations J Am Soc Aging. 2009

Latest posts by Otilia Blaga (see all)

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2015 - 2021

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.