Printre primele provocari la munca intr-o clinica e sa faci fata schimbarii de emotii. Cand lucrezi intr-un spital sau o clinica esti deseori sub presiunea timpului. Trebuie sa vezi intr-un timp record cat mai multi pacienti. Pacienti cu boli total diferite. Sau cu combinatii de simptome care bat cartile de medicina. Ca neuropsiholog sau psiholog clinician aloci unui pacient de la 30 de minute in sus. In cele 30 de minute e necesar sa cunosti si stabilizezi pacientul, daca are nevoie de suport emotional. O sarcina deloc usoara. Nu de putine ori m-am simtit in primele luni de experienta epuizata emotional. Asta pentru ca in 30 de minute cunosti pacienti cu tendinte suicidare sau extrem de tristi, care plang.

Te straduiesti sa te folosesti de cele 30 de minute cat se poate de mult. Sa-i incurajezi, sa le activezi resursele, sa incerci sa vada luminita de la capatul tunelului. Bateria interioara ti se scurge. Dupa ce cele 30 de minute au expirat, dai de un pacient total zambitor, care desi e bolnav, nu se lasa batut.  “Sunt un invingator” spun unii. Au teluri dupa ce vor iesi din spital. Sunt increzatori. Zambesti si tu la finalul conversatiei. Bateria interioara se incarca.

Urmatorului pacient tocmai i-a murit sotia. Se simte devastat. A fost casatorit 30 de ani cu ea. Nici macar nu si-a putut lua “la revedere”. Incerci sa reactivezi partea pozitiva din relatie. Amintirile frumoase impreuna. Pacientul isi aminteste momente amuzante. Arata o poza de la nunta unui nepot. Zambeste. Rade chiar. La final, zambesti si tu. Din nou. Bateria interioara e plina. Urmatoarele 30 de minute iti rezerva un pacient care azi a aflat ca are o tumora incurabila. Are sanse minime de supravietuire. E la pamant. Nu mai vede niciun sens in a trai nici macar ultimele zile din viata. Oricat incerci sa-l stabilizezi, nu reusesti. Bateria interioara e din nou goala. Si asa iti petreci urmatoarele 8 ore.

Dupa o vreme te imunizezi si reusesti sa lasi grijile fiecarui pacient la usa salonului in care el doarme. Fiecare e altfel, dar tu trebuie sa fii la fel. Mana de care ei se sprijina atunci cand nu le-a mai ramas nimic altceva.

Andreea Iordan Jezlova

Andreea Iordan Jezlova

Neuropsiholog specializat in geriatrie at Evangelical Hospital Königin Elisabeth Herzberge (KEH)
S-a specializat pe adulti la varsta a treia cu probleme cognitive si afective. Printre pacientii ei se numara persoane cu dementa vasculara, Alzheimer, hidrocefalie cu presiune normala, tulburare cognitiva usoara, accidente vasculare cerebrale, oftalmoplegie supranucleara, Chorea Huntington, sindrom Korsakov, Morbus Parkinson, pacientii cu tendinte suicidare, depresie, hemoragie subarahnoidala, delir etc. Pe langa aceasta, urmeaza formarea continua in neuropsihologie la Gesellschaft für Neuropsychologie (Societatea Germana pentru Neuropsihologie). Este membru in Consiliul Psihologilor Geriatri din Berlin-Brandenburg
Andreea Iordan Jezlova

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2013 - 2017

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.