Totul incepe intre orele 8 si 8:30 cand are loc o sedinta in care se aduna cel putin un specialist din fiecare domeniu (de la logopedie, ergoterapie, fizioterapie, asistent medical, neuropsiholog, la medic si rezistent) de sectie. Se discuta cat se poate de rapid cine, ce si cand preia fiecare pacient. Neuropsihologul isi alege, inaintea tuturor, orele la care sa faca interviul, exercitiile si testele cu pacientii noi. Neuropsihologul are prioritate, deoarece testele trebuie sa se desfasoare cat mai devreme, in timpul diminetii (pana in ora 12:00), atat timp cat pacientul bolnav inca are energie dupa micul dejun si inca se poate concentra. Cu cat se face testarea  mai tarziu in zi, de exemplu dupa-amiaza sau chiar seara, concentrarea scade si oboseala intervine, asta afectand scorurile de teste. Astfel un pacient obosit, ar iesi bolnav de o anumita tulburare din cauza oboselii. Acelasi pacient ar putea dimineata sa nu indice vreun simptom al bolii.

Dupa ce si-a programat pacientii, neuropsihologul paraseste sedinta si incepe sa-si pregateasca testele si formularele de interviu, isi noteaza camera in care se afla bolnavul si isi trage la imprimanta problemele cu care pacientul a venit la spital (de ex. hipertonie, accident vascular cerebral). Informatiile despre pacient sunt importante, pentru ca neuropsihologul sa-si faca o imagine de ansamblu despre pacient; doar asa se poate concentra mai usor pe riscurile cognitive pe care le-ar putea avea pacientul si poate pune intrebarea potrivita la pacientul potrivit.

Testarea propriu-zisa poate incepe si dureaza in general 30 de minute. Se aplica in jur de 2-3 teste cognitive (de ex. pentru memorie, vorbire etc.) dar se pot aplica si 1-2 teste legate de tulburarile afective ale pacientului, cum ar fi depresia.

Tot dimineata, neuropsihologul isi ia la revedere de la pacient, intr-o discutie care se numeste oficial discutie de final; neuropsihologul il intreaba pe pacient cat de multumit a fost de terapie, ce planuri are de viitor etc.

Uneori neuropsihologul poate face si exercitii cu pacientul pentru a-si exersa memoria, atentia, concetrarea etc. De amintit ca toate aceste activitati cognitive au loc de asemenea dimineata, din acelasi motiv ca si testarile.

 Dupa ce toata dimineata a vorbit cu pacientii, neuropsihologul incepe dupa-amiaza sa documenteze tot ceea ce a facut: se inregistreaza scorurile de la teste si se furnizeaza o interpretare a lor. 

La ora 12.30 are loc a doua sedinta din zi unde cel  putin cate un specialist se aduna si discuta fiecare ce este nou cu pacientii tratati. Medicul tine protocolul la calculator, intr-un document comun; in acest document specialistii (logopezi, neuropsihologi, infirmiere etc.) au trecut in timpul zilei observatiile despre fiecare pacient. Scopul principal al sedintei este de a lua decizii la comun despre cum  trebuie sa decurga tratamentul in continuare si de a avea o privire de ansamblu asupra pacientului. Neuropsihologul poate sa puna aici intrebari despre anumiti pacienti unde inca nu e clar daca au tulburari cognitive sau au depresie. Logopezii, fizioterapeutii si ceilalti pot sa se dea cu parerea si sa ajute neuropsihologul pentru a lua o decizie cu privire la diagnostic.

O data pe luna cate un specialist din fiecare domeniu de pe sectie se aduna intr-un colocviu. Aceasta e un fel de prezentare sau prelegere scurta. Specialistul care se afla la rand tine un discurs scurt, timp de 30 de minute despre ceva relevant din domeniul lui, care ar putea fi important pentru toata sectia. Indiferent daca e infirmiera, asistenta, medic sau neuropsiholog toti vor fi la rand la un moment dat si vor impartasi din experienta lor lucruri in care sunt specialisti. De exemplu, medicul poate discuta despre arterele cerebrale, astfel incat toti ceilalti din echipa sa poata intelege  mai usor de ce un pacient cu accident vascular se manifesta asa. Un logoped poate discuta despre cum se manifesta o tulburare de limbaj (cum ar fi afazia) etc.

                                                                                               

Ca stagiar in neuropsihologie la un spital din Germania, am avut posibilitatea sa cunosc indeaproape viata de neuropsiholog la standarde vestice. Le voi povesti din perspectiva mea subiectiva, desi voi incerca sa ma ghidez dupa lucruri pur obiective. Voi povesti despre toate aspectele practice din aceasta profesie, de la o zi obisnuita pana la organizare, dotari, atmosfera, lucrul cu bolnavii si dificultatile sau punctele pozitive pe care le intampina un stagiar emigrant, ca si mine.

Andreea Iordan Jezlova

Andreea Iordan Jezlova

Neuropsiholog specializat in geriatrie at Evangelical Hospital Königin Elisabeth Herzberge (KEH)
S-a specializat pe adulti la varsta a treia cu probleme cognitive si afective. Printre pacientii ei se numara persoane cu dementa vasculara, Alzheimer, hidrocefalie cu presiune normala, tulburare cognitiva usoara, accidente vasculare cerebrale, oftalmoplegie supranucleara, Chorea Huntington, sindrom Korsakov, Morbus Parkinson, pacientii cu tendinte suicidare, depresie, hemoragie subarahnoidala, delir etc. Pe langa aceasta, urmeaza formarea continua in neuropsihologie la Gesellschaft für Neuropsychologie (Societatea Germana pentru Neuropsihologie). Este membru in Consiliul Psihologilor Geriatri din Berlin-Brandenburg
Andreea Iordan Jezlova

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2013 - 2017

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.