Pentru a avea o viata echilibrata, oamenii au nevoie si de un raport echilibrat  intre optimism si pesimism. Desi pesimismul ne face sa omitem partea plina a paharului, prea mult optimism poate conduce totusi la comportamente neadecvate unei vieti sanatoase. O persoana poate privi cu optimism anumite domenii ale vietii si, totodata, sa priveasca cu pesimism alte aspecte ale vietii. De-a lungul timpului, perspectivele asupra vietii se pot modifica. Cu toate acestea, unele persoane au preponderent o anumita tendinta de a gandi, a se simti si a se comporta in majoritatea aspectelor vietii, aceasta fiind orientata intr-o anumita directie – pesimism sau optimism.

O sinteza a literatutii neuropsihologice privind optimismul si pesimismul sugereaza ca acestea sunt asociate diferentiat cu cele doua emisfere cerebrale. Un nivel crescut al stimei de sine, exuberanta in atitudine, perspective care sa tinda sa surprinda aspectele pozitive ale unei situatii date, impreuna cu o viziune optimista asupra viitorului sunt asociate cu activitate la nivelul emisferei stangi. Contrar acesteia, tendinta de a exagera partile negative ale unei situatii este corespondenta activitatii neuronale din emisfera dreapta. Aceasta asimetrie emisferica in a media perspectivele optimiste sau pesimiste se fundamenteaza pe diferente biologice si functionale intre emisfere.

Optimismul si pesimismul sunt asociate de asemenea cu distinctii la nivel cognitiv si perceptual, la urmatoarele niveluri: (1)atentia selectiva si procesarea informationala, (2)locus de control, (3)stilul de atribuire.

1.Procesarea informationala
In ceea ce priveste procesarea selectiva a informatiilor, exista studii experimentale care au demonstrat preferinta optimistilor pentru aspectele pozitive, in mod evident, contrar pesimistilor. De asemenea, studiile de monitorizare a miscarilor oculare (eye-tracking) au demonstrat ca, atunci cand le-au fost prezentate imagini negative, optimistii si-au mentinut privirea pe o durata considerabil mai scurta decat pesimistii. S-a dovedit ca optimismul e asociat cu un bias atentional mai puternic in cazul stimulilor pozitivi.
Cele doua emisfere cerebrale sunt receptive in mod diferentiat la stimulii din mediul inconjurator. Emisfera stanga este mai receptiva la stimulii pozitivi, iar emisfera dreapta este mai receptiva la stimulii negativi. Intr-un studiu, atentia participantilor a fost testata in timp ce vizionau perechi de cuvinte compuse dintr-un cuvant pozitiv si unul negativ. Rezultate studiului inidica faptul ca, la optimisti, mecanismele de selectie atentionala sunt mult mai active la cuvintele-stimuli pozitive. Aceeasi lateralizare in a procesa informatiile pozitive si negative este valabila si in cazul studiilor ce prezinta stimuli auditivi.

2. Locus de control
Credinta generala in abilitatea sau inabilitatea de a controla aspecte importante ale vietii este un element crucial, care determina atitudinea unui individ. Persoanele a caror conceptie presupune un control extern al evenimentelor au, asadar, un locus de control extern si au o perspectiva despre sine ca fiind agenti relativi pasivi. Succesele, realizarile sunt rezultatele sansei, ale norocului, iar acestea sunt putin probabil de atins doar prin eforturile individuale ale unei persoane, ceea ce reprezinta conceptia centrala in gandirea unui pesimist.
Pe de alta parte, optimstii se vad pe sine ca fiind agenti activi, au sentimentul ca doar prin fortele proprii isi pot fauri destinele si au incredere in puterea lor de a influenta mediul inconjurator sau relatiile sociale (locus de control intern). Studiile sugereaza ca un locus de control intern este asociat cu activarea cerebrala a emisferei stangi, in opozitie cu locus-ul de control extern, ce inregistreaza activitate cerebrala la nivelul emisferei drepte.
Totusi, nu doar credintele fundamentale ale unui om asupra vietii sau manifestarea trasaturilor relativ stabile de personalitate sunt lateralizate in creier. Experimentele au demonstrat ca manipularea perceptiei unui individ asupra puterii sale de a controla o anumita situatie se traduce in raspunsuri fiziologice. Intr-un studiu, electroencefalografia (EEG) a monitorizat activitatea cerebrala a unor studenti. Acestora le era prezentat un mesaj prin radio, care ii informa ca universitatea a luat o decizie cu privire la majorarea taxelor universitare. Jumatate dintre studenti au fost informati ca decizia comisiei universitare este definitiva si ca majorarea va fi implementata. Celorlalti, mesajul le-a sugerat ca prin semnarea unei petitii pot schimba decizia comisiei. Pentru al doilea grup, EEG-ul a inregistrat cresterea activitatii neuronale la nivelul emisferei stangi. A fost inregistrat asadar un raspuns fiziologic pentru locus-ul de control, ceea ce sugereaza ca exista o legatura intre credinta unui om in a avea putere asupra unei situatii (sau a fi lipsit de putere) si traducerea acestei conceptii la nivel fiziologic.

3.Stilul de atribuire
O alta diferenta intre optimisti si pesimisti este maniera in care acestia interpreteaza evenimentele importante ale vietii, maniera care defineste stilul de atribuire al unui om. Atribuirile esecurilor la nivel intern si global determina o perspectiva pesimista, dat fiind ca acestea sunt aparent neinfluentabile,exemplificata de conceptia de tipul „Sunt incompetent si esuez in tot ce fac”. Pe de alta parte, atribuirea rezultatelor unor surse externe, unor cauze temporare, determina credinta ca lucrurile pot deveni mai bune, in ciuda esecului.

Bias-ul optimismului
In unele domenii ale vietii, oamenii tind sa fie mai optimisti decat ar trebui. Studiile arata ca cei mai multi oameni cred ca riscurile de a experimenta evenimente negative, sunt mai scauzte comparabil cu ceilalti (gandire de tipul „Nu mi se poate intampla mie”) si, cu toate astea, referitor la asteptarilor asupra altor persoane, cei mai multi oameni se asteapta ca cei din jurul lor sa experimenteze evenimente pozitive. Acest rationament a intrigat cercetatorii prin natura sa paradoxala, dat fiind ca, prin definite, probabilitatea evenimentelor (pozitive sau negative) este aceeasi pentru toata lumea. Cu toate acestea, explicatia pentru natura paradoxala a acestui mecanism al gandirii optimiste se refera la functionalitatea unui mecanism de aparare, care sa ii ajute pe oameni sa faca fata incertitudinii viitorului.

Afectiuni aferente optimismului/pesimismului
Depresia, stare patologica de pesimism, este un rezultat al exercitarii rolului asimetriei cerebrale in a media optimismul si pesimismul. Depresia este caracterizata prin ganduri pesimiste exagerate, ruminatii, gandire negativa si tendinta generala a unui om de a se concentra pe aspectele negative si de a le amplifica. Mai multe studii (Deslandes et al., 2008) demonstreaza ca exista o asociere intre depresie si hiperactivitatea emisferei drepte, concomitent cu hipoactivitatea emisferei stangi.

Hipocondria este o tuburare mentala caracterizata prin ingrjorarea exagerata de a dezvolta o boala fiziologica grava. Un hipocondru tipic interpreteaza simptomele minore ca fiind semne ale unei boli grave. Prin compararea profilurilor clinice ale pacientilor cu dureri cronice localizate in partea dreapta a corpului si pacientilor cu dureri cronice localizate in partea stanga a coprului, cei din urma inregistrand proportie mai mare a hipocondriacilor. Dat fiind ca functionarea partii stangi a coprului este invers coordonata de emisfera dreapta, rezultatele arata conexiunea cu viziunea pesimista asupra evenimentelor. Cu alte cuvinte, rezultatele arata ca exista o legatura intre atitudinea caracterizata prin optimism/pesimism si starea de sanatate.

Ref: Hecht, D. (2013). The neural basis of optimism and pessimism. Experimental neurobiology, 22(3), 173-199.

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2013 - 2017

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.