Pentru terapia tulburarilor cognitive, motivationale si emotionale au fost folosite in ultimele decenii numeroase metode de interventie si programe terapeutice. Terapia neuropsihologica se bazeaza pe principiile rezumate in tabelul urmator (Gauggel, 2003):

1dd4a998fcbd61002ad68833ed3f1d24

  1. Terapia neuropsihologica bazata pe restitutie

Telul principiului restitutiei este de a inlatura tulburarile cognitive, emotionale si motivationale, impreuna cu probleme psihosociale care rezulta din ele. In cazul in care acest lucru nu este posibil, obiectivul este reducerea lor pe cat posibil.

Pacientii afectati trebuie deci sa recapete un nivel de functionare cat se poate de ridicat. De asemenea, ei ar putea sa-si indeplineasca sarcinile sociale, profesionale sau scolare din viata de zi cu zi. In acest scop, neuropsihologii apeleaza la programe prin care reteaua neuronala afectata complet sau partial este reactivata. Aceasta reactivare se atinge prin stimularea intensiva si repetitiva a functiei afectate.

Baza biologica a restitutiei este plasticitatea creierului, abilitate dovedita in numeroase studii. Creierul uman nu este asadar doar o aglomerare de celule nervoase cu interconectari fixe, ci este o impletire dinamica de neuroni care se modifica in continuu, in functie de activitatile si experientele pe care le avem zilnic.

Premiza unei terapii neuropsihologice bazate pe restitutie este bineinteles ca zona afectata din reteaua neuronala sa nu fie foarte ampla sau ca tulburarea sa nu avanseze pogresiv. O retea neuronala care este in schimb in mare masura distrusa, nu poate fi reactivata prin stimulare, pentru ca pentru aceasta reactivare nu mai exista niciun substrat biologic.

Stimularea specifica este una din metodele bazate pe restitutie. In cadrul acestei metode sunt exersate in special sarcini bazate pe perceptie. In functie de tipul functiei de recuperat sarcinile sunt repetate pe o perioada mai lunga de timp, deoarece doar asa poate avea loc o reactivare progresiva a sistemului afectat. O astfel de terapie neuropsihologica a fost implementata si de Sohlberg, McLaughlin, Pavese, Heindrich si Posner (2000) pentru pacientii au suferit de un traumatism cranio-cerebral. Timp de 10 saptamani pacientii au realizat sarcini cu privire la atentie organziate ierarhic, numite Attention Process Training (APT). Printre sarcinile efectuate au fost testul Stroop, unde persoanele trebuiau sa citeasca cu voce tare in ce culoare sunt prezentate cuvintele pe ecran. Cuvintele erau identice cu culoarea (cuvantul rosu pe fundal rosu), cuvinte diferite de culoare (cuvantul rosu pe fundal albastru) si cuvinte fara culoare pe fundal. Sarcinile Sternberg au fost de asemenea folosite. Ele constau in retinerea de litere si a pozitiei lor. De exemplu, pacientii trebuiau sa decida daca o litera rosie era inclusa intr-un set de 4 litere negre prezentat anterior. Chestionarele si testele de atentie de la finalulul studiului au demonstrat ca APT nu doar a dus la imbunatatirea atentiei ci si a functiilor executive generale (planificarea, stabilirea prioritatilor, memoria de lucru etc.).

In prezent nu este clar daca stimularea bazata pe perceptie este eficienta in terapia neuropsihologica a tuturor functiilor cognitive. Insa exista actualmente numeroase studii care atesta imbunatatirea functiilor senzoriale (precum recunoasterea stimulilor) si a atentiei. In cazul memoriei in general si a functiilor executive pare sa fie mai efectiva terapia neuropsihologica bazata pe concept.

Stimularea prin concept

In terapia neuropsihologica bazata pe concept nu se aplica doar stimuli senzoriali ca mai sus, ci accentul cade pe o activare interna, mentala. In recuperare sunt folosite strategii de directionare a atentiei sau de distragere a atentiei, exercitii de imaginatie in contexte diferite (de exemplu, pacientul planifica ce va face azi printr-un exercitiu de imaginatie).

Influentarea sistematica a proceselor inhibitorii si excitatorii

Acest principiu terapeutic are la baza ideea ca retelele neuronale interactioneaza, se inhiba sau se activeaza reciproc. Intr-o cercetare Schindler, Kerkhoff, Karnath, Keller si Goldenberg (2002) au incercat sa trateze neglectul vizual; ei au observat ca stimularea prin vibratii in musculatura gatului in combinatie cu un training de explorare a avut cel mai mare efect terapeutic. Succesul s-a mentinut chiar dupa 2 luni de la incheiera terapiei neuropsihologice. Un alt efect facilitator ar fi daca in cazul neglectului vizual pacientul isi misca activ si pasiv bratul leziunii opus de care sufera.

Influentarea atentiei si a motivatiei

Influentarea atentiei si a motivatiei faciliteaza plasticitatea creierului si imbunatateste invatarea. In cazul atentiei se bazeaza pe interventii farmaceutice (de exemplu, prin prescrierea de stimulente), comportamentale sau ambele. Printre abordarile comportamentale se numara confrontarea in oglinda, unde pacientul se dezvata sa aiba un comportament evitant pentru propriul corp. Persoana trebuie sa se observe in oglinda in diverse haine, neuropsihologul comentand observatiile pacientului sau punand intrebari. Tehnica feedback-ului dupa inregistrari video este la fel de des intrebuintata: pacientul se observa prin video intr-o situatie si analizeaza ce a fost bine si unde mai trebuie lucrat. Influentarea motivatiei poate avea loc prin stabilirea de teluri din ce in ce mai grele in timpul diverselor activitati pentru imbunatatirea performantei. De exemplu, la exercitii de calcul sau de miscari fine.

Exista multi factori care influenteaza terapia neuropsihologica bazata pe restitutie: motivatia, tipul si intensitatea feedback-ului, cunostiinte anterioare, invatarea in context, organizarea si transferul informatiilor pe care pacientul le invata. Pe langa acestea, in restitutie sunt importante si interactiunea pacientului cu mediul in care reinvata, recompensele primite, autoeficienta si invatarea prin observarea celor din jur.

  1. Terapia neuropsihologica bazata pe compensatie

Terapia neuropsihologica bazata pe compensatie este folosita in special in tulburarile cronice. In cazul compensatiei, nu se pune accent doar pe compensatia functiilor deficitare prin abilitatile inca intacte si invatarea unor noi strategii. In compensatie se invata si cum trebuie sa abordam tulburarea la nivel emotional. Dezvoltarea unei noi perspective asupra vietii si reintegrarea sociala fac parte de asemenea din compensatie. Asadar neuropsihologul recurge la compensatie daca recuperarea functiilor afectate nu mai poate avea loc si daca imbunatatirea starii paceintului poate aparea doar prin folosirea functiilor intacte.

Concret, pacientul invata in terapia neuropsihologica care sunt punctele forte si cele slabe, invata sa-si puna teluri realiste si sa aiba asteptari moderate. De asemenea, el invata sa faca activitati zilnice cu competentele inca intacte: de exemplu, daca nu poate citi, invata sa citeasca prin scrierea Braille; daca are probleme de memorie, invata sa folseasca o agenda cu programari sau notite; daca nu mai poate comunica, invata limbajul semnelor. In terapia neuropsihologica prin compensatie se pune deci accentul pe optimizarea comportamentului si alegerea constienta a activitatilor si obiectivelor in viata (Baltes, 1997).

Compensatia are loc deseori in grup, astfel ca neuropsihologul stabileste cu pacientul strategiile de compensatie. Pe langa aceasta, pacientul poate face jocuri de rol cu neuropsihologul sau alti pacienti, potrivite tulburarii sale. Folosirea de strategii cognitive pentru abordarea problemelor personale este si ea foarte eficienta in recuperare. Doar prin astfel de interventii pot fi schimbate sau corectate asteparile pacientului sau a familiei la pacient. Asteparile la propria performanta trebuie bineinteles sa fie conform nivelului momentan de competenta al pacientului. Informarea cu privire la decursul bolii poate creste acceptarea propiei situatii atat de catre pacient cat si de rude.

  1. Terapia neuropsihologica bazata pe metode integrative

Metodele integrative folosite in terapia neuropsihologica provin deseori din terapia comportamentala si se bazeaza pe principii operante (McGlynn, 1990). Ele au folosite in special in tratarea tulburarilor de comportament cum ar fi agresivitate, tipete in cazul pacientilor cu probleme cerebrale. S-a constatat ca in cazul pacientilor cu tulburari neuropsihologice, metoda mai efectiva este cea numita response-cost. Aici pacientului ii este sustrasa o recompensa, de fiecare data cand are un comportament inadecvat. Varianta analoaga ar fi pe sistemul de tip token, unde pacientul este recompensat daca face un comportament dorit, pozitiv. O astfel de recompensa poate fi o plimbare in natura, o discutie cu neuropsihologul, un cd. Totusi, sistemul token nu este la fel de eficient in cazul pacientilor cu tulburari cerebrale (Schlund, 2002).

  1. Terapia neuropsihologica bazata atat pe compensatie cat si pe restitutie

Restitutia si compensatia nu se exclud in practica psihologica, ci se completeaza reciproc. De exemplu, intr-un studiu de Engelberts et al. (2002) au fost comparate restitutia si compesatia in tratarea tulburarilor de atentie la pacientii epileptici cu crize focale. Rezultatele au aratat ca cel mai mult au profitat pacientii cu simptomele cele mai grave, unde s-au folosit ambele metode, atat restitutia cat si compensatia. De aceea, combinarea celor 2 metode este cel mai des intalnita in practica.

Concluzii

Ultimele decenii au adus cu ele o sumedenie de studii neurospihologice care au dovedit eficienta terapiei neuropsihologice bazata pe restitutie, compensatie si metodele integrative. Pentru a mari eficienta terapiei, neuropsihologii opteaza totusi deseori la mai multe metode simultan.

Referinte

Baltes, P. B. (1997). On the incomplete architecture of human ontogeny. Selection, optimization, and compensation as foundation of developmental theory. American Psychologist, 52, 366–380.

Engelberts, N. H., Klein, M., Ader, H. J., Heimans, J. J., Trenite, D. G. & van der Ploeg, H. M. (2002). The effectiveness of cognitive rehabilitation for attention deficits in focal seizures: A randomized controlled study. Epilepsia, 43, 587–595.

Gauggel, S. (2003). Grundlagen und Empirie der Neuropsychologischen Therapie: Hirnjogging oder Neuropsychotherapie? Zeitschrift für Neuropsychologie, 14, 217–246.

McGlynn, S.M. (1990). Behavioral approaches to neuropsychological rehabilitation. Psychological Bulletin, 108, 420–441.

Schindler, I., Kerkhoff, G., Karnath, H. O., Keller, I. & Goldenberg, G. (2002). Neck muscle vibration induces lasting recovery in spatial neglect. Journal of Neurology, Neurosurgery, and Psychiatry, 73, 412–419.

Schlund, M.W. (2002). The effects of brain injury on choice and sensitivity to remote consequences: deficits in discriminating response-consequence relations. Brain Injury, 16, 347–357.

Sohlberg, M. M., McLaughlin, K. A., Pavese, A., Heidrich, A., Posner, M. I. (2000). Evaluation of attention process training and brain injury education in persons with acquired brain injury. Journal of Clinical and Experimental Neuropsychology, 22(5), 656–676.

Andreea Iordan Jezlova

Andreea Iordan Jezlova

Neuropsiholog specializat in geriatrie at Evangelical Hospital Königin Elisabeth Herzberge (KEH)
S-a specializat pe adulti la varsta a treia cu probleme cognitive si afective. Printre pacientii ei se numara persoane cu dementa vasculara, Alzheimer, hidrocefalie cu presiune normala, tulburare cognitiva usoara, accidente vasculare cerebrale, oftalmoplegie supranucleara, Chorea Huntington, sindrom Korsakov, Morbus Parkinson, pacientii cu tendinte suicidare, depresie, hemoragie subarahnoidala, delir etc. Pe langa aceasta, urmeaza formarea continua in neuropsihologie la Gesellschaft für Neuropsychologie (Societatea Germana pentru Neuropsihologie). Este membru in Consiliul Psihologilor Geriatri din Berlin-Brandenburg
Andreea Iordan Jezlova
Write a comment:

Your email address will not be published.

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2013 - 2017

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.