Imbatranirea este un concept extins, care presupune schimbari fizice in corpul uman, schimbari psihologice ce tin de abilitatile mentale, schimbari psihologice sociale in modul de gandire si sistemul de credinte, schimbari sociale in modul cum suntem priviti si ceea ce se asteapta de la noi.

Pentru a intelege imbatranirea cognitiva – adica schimbarile ce tin de capacitatile mentale, cognitive, asociate cu imbatranirea – se iau in considerare perspective unice din psihologia cognitiva, neuropsihologie si gerontopsihologia clinica.

Neurocercetatorii si neuropsihologii contemporani care investigheaza in prezent imbatranirea cognitiva tin cont de localizarea corticala si de predominanta cerebrala. Cei mai multi cercetatori considera ca schimbarile cognitive sunt aproape inevitabile o data cu inaintarea in varsta. Desi exista indivizi care imbatranesc evitand declinul cognitiv aferent, pentru cei mai multi, declinul incepe gradual, dupa climaxul inregistrat la varstele de 20-25 de ani.

Imbatranirea normala diminueaza volumul lobilor frontali si, intr-o mai mica masura, volumul lobului temporal si al hipocampului. Declinul cognitiv asociat imbatranirii afecteaza controlul, mentinerea atentiei, mentinerea si manipularea informatiei in memoria de lucru, encodarea si utilizarea informatiilor din memoria de lunga durata. Schimbarile cognitive ce insotesc imbatranirea rezulta din schimbarile neurofiziologice, cercetarile sugerand ca ar fi vorba de o diminuare neuronala. Alte cercetari mai recente spun ca declinul cognitiv ar fi asociat cu o afectare a integritatii mielinei, cauzata de acumularea de material dens in ramificatii, in anumite teci de mielina. Alterarea mielinei coreleaza semnificativ cu declinul cognitiv, din cauza ca viteza de conducere prin fibrele nervilor afectati este redusa. Aceasta schimbare neurofiziologica poate avea cel mai mare impact asupra cortexului prefrontal, unde viteza de procesare este esentiala. In plus, studiile de imagistica functionala au descoperit o reducere a fluxului sangvin in cortexul prefrontal.

Unele studii au relevat rezultate pozitive ale efectelor estrogenului la testele de memorie verbala, respectiv diferente intre barbati si femei pe anumite domenii cognitive. De asemenea, studii trans-sectionale si longitudinale au descoperit la barbati reduceri ale volumului creierului mai mari decat la femei. Rezultate similare au fost descoperite si de doua studii privitoare la memoria spatiala pe maimute Rhesus.

In prezent, exista trei mari teorii referitoare la imbatranirea cognitiva, insa niciuna nu explica tiparul complex comportamental demonstrat in performanta cognitiva ca functie a imbatranirii normale.

Datele neuropsihologice sugereaza ca, pe masura ce imbatranim, apar deficiente de indeplinire a sarcinilor asociate cu functionarea regiunilor frontale, mediotemporale si subcorticale. Cu toate acestea teoriile cele mai importante se concentreaza pe deficitele functionarii executive aferente lobilor frontali, fara a putea insa explica cresterea variabilitatii demonstrate in functionarea cognitiva, atat in paradigmele experimentale, cat si in testarile neuropsihologice. De aceea sunt propuse abordari interdisciplinare in studiul imbatranirii cognitive, pentru a suplini carentele de intelegere actuale cu privire la acest subiect.

Sursa: Ayanna K.Thomas,Jennifer B.Dave,andBailey M.Bonura, Theoretical perspectives on cognitive aging (2010)

Latest posts by Otilia Blaga (see all)

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2015 - 2021

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.