O cercetare descopera ca psihopatologia la adolescenti poate fi recunoscuta din comportamentul asociat jocurilor virtuale pe computer.

Psihopatologia se reflecta in diferite tipare comportamentale manifestate la jocuri de catre baietii adolescenti, spune o noua cercetare publicata in PLOS One.

“Subiectul cutare ma intereseaza, ar putea spune cineva, pentru ca este o sublimare a firii mele pasionate de jocuri”, a remarcat un autor al studiului, Aviv Segev de la Universitatea Tel Aviv. “Mi-am cumparat primul PC cand aveam 6 ani (pe vremea aceea – fara hard-drive, cu dischete si ecran verde) si eram fascinat de posibilitatile si optiunile nemaipomenite ce aparusera atunci.”

“In anumite momente ale dezvoltarii mele, am petrecut multe ore jucandu-ma, lucrand, interactionand si invatand in fata ecranului”, a continuat el. “Pe masura ce am crescut, am vazut ca jocurile pe computer erau considerate daunatoare si, cand am devenit psihiatru, am fost martorul unei polarizari a cercetarilor in acest domeniu  – jocurile pe computer ‘bune’ sau ‘rele’? – si doar cativa autori dadeau importanta relatiei complexe si inerente dintre jocurile pe computer si problemele mentale.”

“Pentru mine era clar, in calitate de fost jucator (preocuparile mele actuale – atat la serviciu, cat si acasa – nu imi lasa timp pentru jocuri), ca nimic nu poate fi doar alb sau doar negru”, a spus Segev. “Jocurile pe computer nu pot fi complet daunatoare, sigur au unele beneficii (prin jocuri am invatat limba engleza, de exemplu, jocurile de cautare m-au incurajat sa deschid dictionarul).”

“Mi s-a parut ca jocurile reprezinta o activitate distractiva foarte importanta in randul tinerilor de azi si nu putem refuza aceasta activitate fara a crea si mai multa izolare sau alienare”.

Cercetatorii au studiat trei grupuri de baieti adolescenti: un grup de pacienti diagnosticati cu psihopatologie precum ADHD si tulburari de comportament, alt grup cu pacienti diagnosticati cu depresie, anxietate, iar al treilea grup de control cu indivizi fara psihopatologii.

Studiul a dus la concluzia ca adolescentii cu psihopatologii s-au comportat diferit cand au jucat Grand Theft Auto IV (Marele furt auto IV) — un joc ce permite jucatorilor sa actioneze atat violent, cat si non-violent.

Adolescentii cu psihopatologii nu au avut tendinta de a adera la misiunile jocului, spre deosebire de cei din grupul de control. De asemenea, “mureau” mai des in joc si fugeau de politie mai rar. Adolescentii cu ADHD si tulburari de comportament aveau tendinta de a se angaja in actiuni compromitatoare care nu erau recompensate de joc.

Adolescentii din grupul de control au inregistrat mult mai multe victorii la joc.

“Cred ca cea mai importanta concluzie a studiului este ca, atunci cand jucam jocuri video, e bine sa intelegem cati factori sunt implicati in proces si ca nu putem spune care sunt efectele jocurilor video mai mult decat putem spune care sunt efectele alimentelor.”

“In acest studiu, am mai dezvaluit inca un aspect important de care ar trebui sa se tina cont cand se joaca aceste jocuri – si anume, de jucatorul insusi.” a mai declarat Segev pentru PsyPost. “Am aratat ca copiii cu psihopatologii joaca cu totul altfel cand jocul le da libertatea de a isi manifesta problemele, exact ca in lumea reala.”

“Factorul “jucator” poate preschimba jocul intr-o cu totul alta experienta: jocul are scopul de a expune la o serie nesfarsita de distrugeri sau la o concentrare pe obiective imaginare interesante de atins?”

Dar, cand adolescentii au jucat Need for Speed: Shift (Nevoia de viteza: Schimba), un joc mult mai structurat, cu obiective clar prestabilite, cercetatorii nu au descoperit nicio diferenta in comportamentul de joc.

“Acesta a fost doar un studiu pilot si trebuie sa verificam ce am descoperit pe diferite jocuri, pe esantioane mai mari si pe o anumita axa temporala”, a adaugat Segev. Trebuie sa vedem daca putem identifica tipare similare de psihopatologie la mai multe jocuri, iar aceasta ne-ar putea ajuta sa inventam jocuri care sa-i alerteze pe parinti sau prieteni in legatura cu dificultatile emotionale sau cu distresul care apar.”

“Mai mult, ar trebui sa verificam daca se creeaza un cerc vicios: mai intai, copiii cu psihopatologie joaca jocuri video care le maresc expunerea la continuturi violente. In al doilea rand, aceasta expunere ar avea o mai mare influenta asupra lor, fiind deja mai sensibili si mai impulsivi. Astfel, nu doar joaca mai violent, ci chiar devin mai afectati de violenta.”.

Studiul “Real and virtual worlds alike: Adolescents’ psychopathology is reflected in their videogame virtual behaviors“, ii are ca autori si pe Hila Gabay-Weschler, Yossi Naar, Hagai Maoz si Yuval Bloch. A fost publicat online la 14 iulie 2017.

  

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2013 - 2017

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.