Desi leziunile creierului sunt des intalnite, specialistii din neurostiinte au putine informatii legate de efectele si durata optima a neuroreabilitarii si recuperarea cognitiva dupa o leziune cerebrala. Printre factorii dovediti care contribuie la eficienta recuperarii cognitive se numara contactul social.

De exemplu, pacientii care urmeaza o terapie logopedica nu fac doar training-ul efectiv ci au si contact zilnic cu terapeutul. O buna parte din aceasta interactiune nu este strict pe plan lingvistic. De asemenea, in cazul in care unitatile specializate pe accidente cardio-vasculare sunt centrate pe bolnav, pacientii vor profita cel mai mult de neuroreabilitare. Intr-o astfel de unitate, terapeutii lucreaza impreuna pentru a oferi pacientului stimulare sociala permanenta, pe toata durata zilei.

Testele de laborator pe animale au relevat ca cea mai eficienta strategie pentru recuperare este plasarea animalelor intr-un mediu complex, stimulant.

Printre cele mai moderne metode de recuperare cognitiva care indeplinesc principiul complexitatii se numara „neuroreabilitarea in comunitate” (Chard, 2006). Serviciul se adreseaza persoanelor incepand cu varsta adolescentei (minim 16 ani). Pacientii sunt incurajati sa joace un rol activ in neuroreabilitare. Astfel se pune accent pe urmatoarele aspecte:

  • promovarea independentei in activitatile zilnice, cum ar fi gatitul, spalatul corpului;
  • consilierea sau tratamentul tulburarilor de limbaj si a problemelor de inghitit;
  • plimbari in spatiu inchis si in spatiu liber;
  • consilierea si training-ul familiei;
  • suport in adaptarea emotionala a pacientului la noua situatie;
  • accesul la comunitate si practicarea folosirii mijloacelor de transport.

Dificultatea de a face fata situatiilor dupa leziune este agravata si de deficite cognitive reziduale. Acestea se mentin in ciuda reabilitarii. Un astfel de caz ar fi o persoana cu dezorientare spatiala ce ar putea profita de exercitiile creion-hartie, dar ar avea totusi probleme practice, in realitate. De exemplu daca trebuie sa-si gaseasca drumul spre casa. Asadar, reabilitarea neurocognitiva nu este universal valabila, ci terapeutii trebuie sa gaseasca o tehnica individualizata, creativa, pentru fiecare pacient.

Spre exemplu, un fost motociclist sufera o leziune cerebrala dupa un accident cu deltaplanul. Neuropsihologul poate recomanda familiei sa construiasca o tricicleta. Un astfel de pacient au tratat Kolb si Whishaw (2015). Motociclistul chiar si-a modificat atitudinea fata de leziune, astfel incat a inceput sa se activeze la nivel motoric facand plimbari in jurul spitalului si chiar prin oras. Prin mobilitatea redobandita, pacientul si-a putut canaliza fortele mai usor asupra recuperarii. De asemenea, recuperarea cognitiva spatiala si cea topografica  au fost facilitate.

O alta metoda este folosirea sistemelor de substitutie. De exemplu, informatia vizuala poate fi inregistrata cu o camera video. Ulterior informatia este transformata de computer intr-o imagine tactila, la nivelul pielii, ca o substitutie a vederii. In acest scop se pot folosi mici computere precum SenseCam, dezvoltat de Microsoft.

In special pacientii cu probleme de memorie pot profita de aceste echipamente. Procedura implica purtarea unui dispozitiv atarnat in jurul gatului (vezi imaginea de mai jos).

SenseCam-2

Camera face fotografii la fiecare 20 de minute. La sfarsitul zilei, pacientul descarca imaginile pe calculator si poate revedea ce a trait in timpul zilei. Silva si colegii (2013) au dovedit intr-un studiu, ca pacientii nu doar si-au imbunatatit memoria personala episodica. Progresul s-a generalizat chiar si asupra testelor de memorie neuropsihologice.

Prin evolutia tehnologica permanenta, din ce in ce mai multi pacienti vor putea profita de astfel de dispozitive in viitor.

Referinte

Chard, S. E. Community neurorehabilitation: A synthesis of current evidence and future research directions. NeuroRx: Journal of American Society for Experimental NeuroTherapeutics 3:525-534, 2006.

Kolb, B., si I. Q. Whishaw. Fundamentals of Human Neuropsychology (editia a 7-a). New York, NY: Macmillan Education, 2015.

Silva, A. R., S. Pinho, L. M. Macedo, si C. J. Moulin. Benefits of SenseCam: Review on neuropsychological test performance. American Journal of Preventive Medicine, 44:402-407, 2013.

Andreea Iordan Jezlova

Andreea este psiholog (Master of Science), cu studii de licenta la Facultatea de Psihologie, Universitatea București si masterat stiintific în psihologie pedagogica (invatare, educatie, motivatie) si psihopatologie la Universität Potsdam, Germania. A lucrat printre altele ca stagiar în psihologie la Technische Universität Berlin, Senatul din Berlin, Clinica Salus Lindow si Spitalul Crucii Rosii din Berlin (medicină internă, geriatrie, clinica geriatrică de neuroabilitare, accidente vasculare cerebrale - stroke-unit, neurologie). Andreea lucreaza din mai 2017 in Berlin la Vitanas Clinic for Geriatrics pe neuropsihologie geriatrica. Face evaluari neuropsihologice si terapie pentru seniori. Se ocupa in special de pacientii cu dementa vasculara, Alzheimer, hidrocefalie cu presiune normala, tulburare cognitiva usoara, accidente vasculare cerebrale, oftalmoplegie supranucleara, Chorea Huntington, sindrom Korsakov, Morbus Parkinson, pacientii cu tendinte suicidare, depresie, hemoragie subarahnoidala, delir etc. De asemenea, tine grupuri terapeutice de suport pentru pacientii aflati in recuperare neurocognitiva. Pe langa aceasta, urmeaza formarea continua in neuropsihologie la Gesellschaft für Neuropsychologie (Societatea Germana pentru Neuropsihologie): de ex. cursuri de neuroanatomie functionala, neuropsihologie culturala, gestionarea situatiilor de criza precum a suicidalitatii, dementei, psihopatologie, tulburari neurocognitive in psihiatrie.

Write a comment:

*

Your email address will not be published.

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2015 - 2021