Cum percep pacientii televizorul?

Pacientii cu dementa (click aici) au probleme din ce in ce mai mari sa inteleaga emisiunile de la televizor. Acest lucru se datoreaza faptului ca bolnavii reusesc din ce in ce mai putin sa urmareasaca schimbul rapid de imagini si informatiile pe care prezentatorii le transmit oral. Unii pacienti cu Alzheimer (click aici) pot chiar sa creada ca persoanele de la televizor sunt in aceeasi camera cu ei. Astfel un film politist, in care este ucis un personaj, poate deveni o intamplare socanta pentru un bolnav de dementa.

Cat de mult ajuta televizorul?

Cercetarile neuropsihologice arata ca televizorul nu stimuleaza neuronii ca activitatile care constrang pacientii sa fie activi. Un exmplu de actiune activa ar fi discutiile cu cei din jur  sau situatiile cand pacientul lucreza singur.

Pe de alta parte, exista pacienti care se uita cu mare placere la emisiuni despre natura, dezbateri, emisiuni muzicale. In cazul acesta, conversatiile intre invitati sau informatiile orale nu joaca un rol important si imaginile nu se schimba cu viteza. Astfel emisiunile sunt mai usor de urmarit, bolnavul de dementa fiind chiar impresionat de imagini si muzica. Asadar, nu putem spune exact cat de bun sau rau este televizorul pentru dementa. Cel  mai important este cum reactioneaza pacientul la fiecare tip de emisiune in parte: de exemplu, reactioneaza la imagini, isi pune mimica la lucru, comenteaza cu voce tare ce aude, sau doar sta si se uita impietrit, fara aiba vreo reactie emotionala, fara sa fie atent exact? Poate chiar ii e frica de ce vede?

Care ar fi cea mai buna solutie?

Pacientii cu dementa trebuie sa primeasca sarcini care le fac placere si care ii stimuleaza cognitiv, fara sa-i suprasolicite. Apartinatorii trebuie sa se intrebe mereu daca exista si alte alternative la activitatile pe care le desfasoara cu cei cu dementa. De exemplu, daca ar inchide televizorul, persoana ar ramane la fel pasiva si impietrita sau ar participa la conversatii cu cei din jur si s-ar activa? Daca se potriveste mai degraba a doua varianta, atunci rudele trebuie sa porneasca televizorul cat  mai putin posibil, pentru a putea stimula bolnavul cu dementa. Pe langa aceasta, pacientii cu dementa au dificultati in a-si planifica ziua, de aceea rudele trebuie sa preia aceasta sarcina. Astfel ei pot decide cum ar putea sa faca un schimb cat mai echilibrat intre stimulare cognitiva si pauze de relaxare.

Andreea Iordan Jezlova

Andreea Iordan Jezlova

Neuropsiholog specializat in geriatrie at Evangelical Hospital Königin Elisabeth Herzberge (KEH)
S-a specializat pe adulti la varsta a treia cu probleme cognitive si afective. Printre pacientii ei se numara persoane cu dementa vasculara, Alzheimer, hidrocefalie cu presiune normala, tulburare cognitiva usoara, accidente vasculare cerebrale, oftalmoplegie supranucleara, Chorea Huntington, sindrom Korsakov, Morbus Parkinson, pacientii cu tendinte suicidare, depresie, hemoragie subarahnoidala, delir etc. Pe langa aceasta, urmeaza formarea continua in neuropsihologie la Gesellschaft für Neuropsychologie (Societatea Germana pentru Neuropsihologie). Este membru in Consiliul Psihologilor Geriatri din Berlin-Brandenburg
Andreea Iordan Jezlova

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2013 - 2017

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.