Tulburarea hiperactiva cu deficit de atentie (ADHD) are o prevalenta de 7,2% la nivel mondial (Thomas et al., 2015) si se caracterizeaza prin simptome precum: hiperactivitatea, inatentia, impulsivitatea si dificultati in controlul actiunilor. In farmacoterapia ADHD, este comuna utilizarea medicatiei stimulate (ex.: metilfenidatul, sub diferite denumiri comerciale), care actioneaza asupra sistemului dopaminei si este eficienta in atenuarea simptomelor ADHD. Desi eficienta si siguranta stimulantilor prescrisi copiilor diagnosticati cu ADHD au fost documentate extensiv (Faraone & Buitelaar, 2010), este inca neclar daca aceste medicamente induc efecte pe termen lung, in special atunci cand sunt administrate in perioada de dezvoltare a creierului. Un studiu recent, publicat in NeuroImage: Clinical (Solleveld et al., 2017), indica faptul ca expunerea la medicatie stimulanta in copilarie si adolescenta poate induce alterari de durata ale sistemului GABAergic.

GABA (acidul gamma-aminobutiric) este un neurotransmitator al carui rol principal este de a reduce excitabilitatea neuronala la nivelul sistemului nervos; la oameni, GABA este responsabil si de reglarea tonusului muscular. Sistemul GABAergic este implicat, ca si dopamina, in patologia ADHD. Impulsivitatea comportamentala se coreleza cu scaderea nivelurilor GABA in cortexul prefrontal, la subiecti sanatosi (Boy et al., 2011), iar niveluri scazute ale neurotransmitatorilor GABA fost identificate atat la copiii, cat si la pacientii adulti cu ADHD (Edden et al., 2012 ; Ende et al., 2016).

Studiul realizat de Solleveld et al. (2017) a utilizat spectroscopia de rezonanta magnetica (MRS) editata, pentru a investiga efectele tratamentului cu metilfenidat asupra sistemului GABAergic, la pacientii adulti cu ADHD. Pentru a evidentia corelatia dintre aceste efecte si varsta la care a fost initiat tratamentul, populatia analizata a fost stratificata in trei grupuri: 1. pacienti la care tratamentul cu metilfenidat a fost initiat timpuriu (inaintea varstei de 16 ani); 2. pacienti la care tratamentul cu metilfenidat a fost initiat dupa varsta de 23 de ani; 3. pacienti fara istoric de tratament cu metilfenidat.

Scanarile MRS au evaluat concentratia GABA la nivelul unui voxel (2,5×3,5×2,5 cm3) din cortextul median prefrontal, inainte si dupa administrarea unei doze de metilfenidat. Nivelul de baza al neurotransmitatorilor GABA a fost semnificativ mai mic in cazul pacientilor la care tratamentul cu metilfenidat fusese initiat inaintea varstei de 16 ani, fata de pacientii cu tratament initiat dupa varsta de 23 de ani. Dupa administrarea unei doze de metilfenidat, s-a constatat o crestere semnificativa a concentratiei GABA+ doar in cazul subiectilor care primisera medicatie stimulanta incepand din copilarie sau adolescenta, dar nu si pentru celelalte doua grupuri.

Rezultatele sugereaza faptul ca medicatia stimulanta are efecte diferite asupra creierului matur fata de cel aflat in dezvoltare. Este posibil ca marirea concentratiei de GABA+ datorita tratamentului pe termen lung cu metilfenidat, initiat in copilarie, sa genereze un raspuns adaptativ de reglare (ex.: scaderea sensibilitatii si descresterea activitatii sistemului GABAergic, scaderea nivelurilor endogene ale GABA+). Totodata, aceste schimbari produse la nivelul creierului in dezvoltare ar putea fi persistente pe termen lung, ipoteza care urmeaza sa fie investigata in studii viitoare.

In pofida unor limitari, precum dimensiunea ariei studiate si lipsa unui grup de control, studiul realizat de Solleveld et al. reprezinta o contributie importanta, fiind primul care investigheaza influenta varstei la care este initiat tratamentul cu metilfenidat asupra nivelurilor ulterioare ale neurotransmitatorului GABA+ si asupra raspunsului la tratament al adultilor cu ADHD. Autorii precizeaza ca, desi initierea timpurie a tratamentului cu metilfenidat contribuie la ameliorarea simptomelor ADHD, aceasta ar putea cauza modificari persistente la nivelul sistemului GABAergic, cu influenta asupra impulsivitatii; la randul lor, aceste modificari ar putea creste vulnerabilitatea pacientilor la asumarea unor comportamente riscante si/sau uz sau abuz ulterior de droguri.

Studiul raspunde unor precupari actuale legate de prescrierea medicatiei stimulate pentru copiii diagnosticati cu ADHD si ofera date care pot contribui la o mai buna evaluare a optiunilor privind tratamentul pacientilor cu ADHD. Sunt necesare cercetari suplimentare care sa explice cauzele scaderii concentratiei GABA+ si efectele acesteia asupra problemelor cognitive si comportamentale asociate ADHD.


Referinte:

Boy, F., Evans, C. J., Edden, R. A., Lawrence, A. D., Singh, K. D., Husain, M., & Sumner, P. (2011). Dorsolateral prefrontal γ-aminobutyric acid in men predicts individual differences in rash impulsivity. Biological psychiatry, 70(9), 866-872.

Edden, R. A., Crocetti, D., Zhu, H., Gilbert, D. L., & Mostofsky, S. H. (2012). Reduced GABA concentration in attention-deficit/hyperactivity disorder. Archives of general psychiatry, 69(7), 750-753.

Ende, G., Cackowski, S., Van Eijk, J., Sack, M., Demirakca, T., Kleindienst, N., Bohus, M., Sobanski, E., Krause-Utz, A., & Schmahl, C. (2016). Impulsivity and aggression in female BPD and ADHD patients: association with ACC glutamate and GABA concentrations. Neuropsychopharmacology, 41(2), 410.

Faraone, S. V., & Buitelaar, J. (2010). Comparing the efficacy of stimulants for ADHD in children and adolescents using meta-analysis. European child & adolescent psychiatry, 19(4), 353-364.

Solleveld, M. M., Schrantee, A., Puts, N. A., Reneman, L., & Lucassen, P. J. (2017). Age-dependent, lasting effects of methylphenidate on the GABAergic system of ADHD patients. NeuroImage: Clinical 15 (2017), 812-818

Thomas, R., Sanders, S., Doust, J., Beller, E., & Glasziou, P. (2015). Prevalence of attention-deficit/hyperactivity disorder: a systematic review and meta-analysis. Pediatrics, 135(4), e994-e1001.

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2013 - 2017

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.