Perioada pe care părintele o petrece cu copilul său are efecte pozitive atât asupra echilibrului psihic, cât și asupra performanței școlare. Acest lucru este cu atât mai important cu cât raportul UNICEF (2015) arată că tații nu alocă în România la fel de mult timp ca mamele pentru educația și jocul cu copilul.
Un studiu cu mai mult de 10.000 de elevi din Statele Unite a scos în evidență, că disponibilitatea părinților de a acționa ca un mediu stimulant duce la note mai mari. Copiii care participau des la discuții cu părinții lor despre importanța școlii și a formării profesionale erau cei ce aveau rezultate mai bune decât cei care nu vorbeau deloc despre această temă (Dufur, Parcel și Troutman, 2013).
Un alt studiu revoluționar, care arată efectele discuțiilor familiale, a fost realizat de asemenea în America. Cercetătorii au comparat 275 de familii, dorind să verifice dacă există diferențe în dobândirea competențelor lingvistice. Cele 3 grupe au constat în părinți care încurajau copii la dialog liber, părinți care doar țineau un monolog atunci când le citeau ceva celor mici și părinți care lăsau pur și simplu copiii să se uite la televizor. Rezultatele au arătat că discuțiile libere au arătat cele mai bune îmbunătățiri în dezvoltarea competențelor lingvistice și în stimularea cognitivă. Schimbul reciproc de păreri și ascultatul activ dă senzația copilului că opinia sa e importantă și acest lucru îl încurajează să se exprime mai departe (Zimmerman et al., 2009).
Alte studii dovedesc efecte asemănătoare: răspunsurile regulate ale mamelor corelează pozitiv cu succesul școlar (Luster, Bates, Vandenbelt și Nievar, 2004). Același lucru este valabil pentru tați: dacă tații organizează regulat picnicuri în aer liber cu copiii, se uită la filme împreună sau merg la competiții sportive, băiatul sau fata lor va avea performanțe academice mai ridicate decât cei care petrec rar timpul liber alături de tați (Cooksey și Fondell, 1996).
O cercetare realizată de Snow și Beals (2006) a analizat 65 de familii. Oamenii de știință de la Harvard au observat ce discuțiile dintre părinți și copii, în timp ce luau masa. Consecințele au fost pozitive: copiii cu care adulții vorbeau, nu doar își îmbogățeau vocabularul primind explicații cu privire la cuvinte, ci și învățau în ce contexte să le folosească în mod natural. Mai târziu, acești copii pot utiliza discuțiile captivante din timpul mesei pentru cunoștințele generale din mediul școlar și academic. Cu cât mai des copiii iau parte la conversații în timpul micului dejun sau cinei, cu atât pot utiliza expresiile idiomatice sau cuvintele noi în povestirile sau eseurile de la școală.
Timpul alocat atât de mame, cât și de tați în activități alături de copii corelează în toate studiile cu performanța școlară, cu competențele lingvistice și cu stima de sine ridicată. Pentru a obține astfel de efecte, părinții nu trebuie să investească timp în lucruri laborioase, ci e suficient să se implice în jocurile sau discuțiile copiilor.
Referințe
Cooksey, E. C. & Fondell, M. M. (1996). Spending time with his kids: Effects of family structure on fathers’ and children’s lives. Journal of Marriage and the Family, 58, 693–707.
Luster, T., Bates, L., Vandenbelt, M. & Nievar, M. A. (2004). Family advocates’ perspectives on the early academic success of children born to low-income adolescent mothers. Family Relations, 53, 68–77.
Snow, C. E., Beals, D. E. (2006). Mealtime talk that supports literacy development. New Directions for Child and Adolescent Development, 111, 51–66.
UNICEF România (2015). Cunoștințe, atitudini și practici parentale ale familiilor și persoanelor care îngrjiesc copii cu vârsta între 0-6 ani [Articol în presă]. Recuperat pe http://www.unicef.ro/media/cunostinte-atitudini-si-practici-parentale-ale-familiilor-si-persoanelor-care-ingrijesc-copii-cu-varsta-intre-0-6-ani-studiu-unicef-romania-2014/
Zimmerman, F. J., Gilkerson, J., Jeffrey, A. R., Dimitri, A. C., Xu, D., Gray, S. & Yapanel, U. (2009). Teaching by Listening: The importance of adult-child conversations to language development. Journal of the American Academy of Pediatrics, 124, 342–349.
Andreea Iordan Jezlova
Andreea este psiholog (Master of Science), cu studii de licenta la Facultatea de Psihologie, Universitatea București si masterat stiintific în psihologie pedagogica (invatare, educatie, motivatie) si psihopatologie la Universität Potsdam, Germania. A lucrat printre altele ca stagiar în psihologie la Technische Universität Berlin, Senatul din Berlin, Clinica Salus Lindow si Spitalul Crucii Rosii din Berlin (medicină internă, geriatrie, clinica geriatrică de neuroabilitare, accidente vasculare cerebrale - stroke-unit, neurologie). Andreea lucreaza din mai 2017 in Berlin la Vitanas Clinic for Geriatrics pe neuropsihologie geriatrica. Face evaluari neuropsihologice si terapie pentru seniori. Se ocupa in special de pacientii cu dementa vasculara, Alzheimer, hidrocefalie cu presiune normala, tulburare cognitiva usoara, accidente vasculare cerebrale, oftalmoplegie supranucleara, Chorea Huntington, sindrom Korsakov, Morbus Parkinson, pacientii cu tendinte suicidare, depresie, hemoragie subarahnoidala, delir etc. De asemenea, tine grupuri terapeutice de suport pentru pacientii aflati in recuperare neurocognitiva. Pe langa aceasta, urmeaza formarea continua in neuropsihologie la Gesellschaft für Neuropsychologie (Societatea Germana pentru Neuropsihologie): de ex. cursuri de neuroanatomie functionala, neuropsihologie culturala, gestionarea situatiilor de criza precum a suicidalitatii, dementei, psihopatologie, tulburari neurocognitive in psihiatrie.