Pathological Demand Avoidance (Evitarea Patologică a Cerințelor), cunoscută și sub numele de PDA, este un profil distinctiv în cadrul spectrului tulburărilor autiste. Acest fenomen a fost identificat de psihologul Elizabeth Newson din Regatul Unit, care a observat că unii copii cu autism tind să evite solicitările ca o strategie de a-și păstra controlul asupra mediului lor. O altă etichetă pentru acest comportament este Pervasive Drive for Autonomy( Tendința Pervasivă pentru Autonomie).

Autismul face parte dintr-o gamă de particularități în dezvoltarea neurologică care sunt interconectate, de aceea este considerat un Spectru Autist (TSA). Acest termen cuprinde o diversitate de condiții care rezultă dintr-un proces de dezvoltare neuronală neconvențională la copii. Aceste trăsături specifice în evoluția copilului schimbă modul în care el interacționează cu lumea din jur, creând un set unic de competențe și provocări. De exemplu, copilul tău ar putea avea abilitatea de a se focaliza intens pe subiecte care îl pasionează, precum dinozaurii. Pe de altă parte, el ar putea întâmpina dificultăți în a citi limbajul corporal și expresiile faciale ale celorlalți, ceea ce poate ingreuna comunicarea. Experiența trăită de copiii cu autism diferă de la caz la caz, ceea ce justifică descrierea autismului ca un spectru cu multiple subtipuri.

În centrul acestui profil stă anxietatea intensă resimțită de copil și stresul acut pe care îl trăiește atunci când i se cere să facă ceva sau să se comporte într-un anumit fel. Ca răspuns, copilul poate încerca să ocolească aceste cerințe pentru a-și regăsi liniștea. PDA descrie un model comportamental specific în autism, caracterizat printr-o căutare constantă și profundă de autonomie și o sensibilitate exagerată la solicitările care amenință această autonomie. Indivizii cu PDA pot manifesta reacții emoționale puternice la cerințe simple, cum ar fi încălțarea sau mâncarea micului dejun, reacții care pot fi dificil de înțeles pentru îngrijitori sau persoanele apropiate. În acest articol, vom explora ce înseamnă PDA și caracteristicile sale principale.

Deși toată lumea evită anumite situații care le provoacă anxietate din când în când, PDA se manifestă într-un mod mai extrem.

Acest tip de evitare pare să se activeze aproape automat, în orice situație. Copilul poate ajunge să privească chiar și așteptările personale ca pe niște cerințe de ocolit. Este ca și cum ar fi prins într-o cursă care se închide continuu! Raționamentul de bază (de care s-ar putea să nu fie conștient) este: „Dacă cineva are așteptări de la mine, atunci pierd controlul asupra situației, ceea ce este de nesuportat. Însă, dacă resping solicitarea, îmi recuperez controlul și mă simt în siguranță.”

PDA este un subiect controversat și dificil de diagnosticat. În prezent, acest profil nu este recunoscut în manualele standard de diagnostic folosite de profesioniștii din domeniul sănătății. Noțiunea de PDA este destul de recentă — unele studii pe această temă au fost realizate chiar și în anul 2016. Prin urmare, există experți care încă se îndoiesc de validitatea acestui subtip de autism. În plus, trăsăturile PDA se pot suprapune cu simptomele altor condiții, cum ar fi Tulburarea de Deficit de Atenție și Hiperactivitate (ADHD), acesta fiind motivul pentru care PDA nu este inclus în DSM-V (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, Ediția a 5-a), care este sursa de bază pentru diagnosticele în domeniul sănătății mintale. Cu toate acestea, PDA descrie cu precizie un anumit tip de comportament autist și este util în crearea de planuri de îngrijire personalizate pentru copii.

Caracteristicile definitorii ale PDA
Următoarele trăsături, frecvent întâlnite în cazul PDA, fac diagnosticarea autismului mai complicată:

1. O rezistență constantă și evitarea cerințelor zilnice, chiar și a celor minore sau obișnuite.

2. Un impuls puternic de a-și exercita controlul și de a se opune controlului impus de alții.

3. Folosirea strategiilor sociale pentru a ocoli cerințele.

4. Abilități de comunicare socială aparent bune, în ciuda dificultăților de interacțiune și înțelegere socială.

5. Comportament ‘obsesiv’, adesea centrat pe persoane sau pe cerințele legate de performanță (din cauza anxietății ridicate).

6. Confortul în situații de joc de rol și ficțiune, uneori până la un punct excesiv.

PDA prezintă două elemente esențiale: (1) Prezența unei cerințe și (2) Tendința de a o evita.

Iată câteva tipuri de cerințe la care copilul ar putea reacționa:

– O cerință directă: De exemplu, „Așază-te și termină-ți temele” sau „Ești flămând? Mănâncă asta, e delicios!”

– O cerință implicită: Când spui, „Ai alergat minunat la cursă!”, copilul ar putea înțelege că „…Acum trebuie să alergi mereu bine.”

– Un set de cerințe asociate: Invitarea copilului la o excursie școlară poate părea simplă. Totuși, aceasta implică mult mai mult, cum ar fi călătoria cu autobuzul, vizitarea unor locuri noi, consumul unor alimente neobișnuite și interacțiunea cu persoane cu care nu se simte confortabil.

– Așteptările personale: Copilul ar putea avea propriile sarcini de îndeplinit, precum a face baie, a învăța și a se juca cu prietenii.

 

Evită și rezistă cerințelor de zi cu zi: Caracteristica cea mai frecvent asociată cu PDA este tendința de a evita solicitările, ceea ce înseamnă că persoanele cu acest profil se împotrivesc și se eschivează de la cerințele zilnice într-un mod pronunțat, incluzând chiar activități care le-ar putea plăcea. Cu toate acestea, PDA implică și alte trăsături care pot confunda atât părinții, cât și profesioniștii din domeniul sănătății.

O nevoie intensă de a controla: Sentimentul că autonomia personală este amenințată poate declanșa o reacție de luptă, fugă sau încremenire. Acest lucru poate amplifica anxietatea, ajungând uneori la niveluri de panică, mai ales când persoanele se simt lipsite de control sau vulnerabile într-un anumit mod. Dacă copilul reacționează prin luptă sau fugă, acest lucru poate duce la izbucniri emoționale care pot fi interpretate greșit ca Tulburare de Opoziție Provocatorie (TOP) sau alte tulburări comportamentale.

Folosește tactici sociale pentru a ocoli cerințele: O altă caracteristică care face dificilă identificarea PDA este utilizarea tacticilor sociale pentru a evita solicitările. Persoanele cu PDA pot fi destul de abile în a masca dificultățile întâmpinate în anumite situații sau cu anumite persoane și pot afișa comportamente diferite în funcție de context și nivelul de anxietate. De exemplu, ar putea folosi diverse tactici cum ar fi distracția, inventarea scuzelor, refuzul direct sau implicarea în jocuri de rol pentru a evita cerințele. În alte cazuri, ar putea deveni fizic imobilizați în fața unei solicitări, susținând că „nu pot să-mi mișc picioarele” (și simțindu-se efectiv incapabili să se miște).

Prezintă o sociabilitate superficială: O particularitate a persoanelor cu PDA este că par sociabile la suprafață, iar problemele legate de comunicarea și înțelegerea socială pot fi mai subtile decât în cazul altor forme de autism. Ele pot vorbi fluent, lucru care poate camufla dificultățile de a înțelege și procesa comunicarea tipic neurotipică. De asemenea, pot avea dificultăți în a recunoaște sau a naviga structura socială ierarhică și pot dori să fie tratați ca egali cu educatorii, părinții sau alte figuri de autoritate.

Experimentează variații emoționale intense și impulsivitate: Indivizii cu PDA experimentează variații emoționale intense și impulsivitate și pot manifesta reacții emoționale puternice. Unii se retrag și devin mai retrași, în timp ce alții își exprimă emoțiile în mod deschis. Comportamentele lor de luptă, fugă, încremenire sau acomodare sunt manifestări externe ale răspunsului instinctiv al creierului și corpului la stresul fiziologic.

Comportament ‘obsesiv’, adesea îndreptat către persoane: Indivizii cu PDA pot manifesta comportamente care par ‘obsesive’, majoritatea orientate către alte persoane, și pot dezvolta interese foarte intense, arătând o capacitate de a se concentra intens. Acest tip de comportament ‘obsesiv’ tinde să fie de natură socială și poate fi exprimat prin atașament sau respingere extremă. De asemenea, obsesia poate fi legată de preocupări ‘sociale’ sau ‘de performanță’ din cauza anxietății mari și/sau atunci când o cerință se opune dorinței puternice de a fi perceput ca fiind independent și de a nu fi subordonat altora.

Se adaptează bine în situații de joc de rol și ficțiune: Par să se simtă confortabil în jocurile de rol și în situații fictive, având o capacitate creativă remarcabilă. În jocurile de rol în care implică și alte persoane, de obicei, preiau controlul asupra tematicii, rolurilor și dialogului.

 

PDA, diagnosticări eronate și confuzii

Din păcate, persoanele cu PDA se confruntă frecvent cu neînțelegeri și sunt adesea diagnosticate greșit. PDA poate masca sau poate altera modul în care se exprimă caracteristicile autiste, ceea ce poate crea confuzie și poate îngreuna identificarea autismului. În plus, PDA poate rămâne nedetectată și este adesea confundată cu tulburări de comportament (precum TOP și tulburarea de conduită), ceea ce duce la tendința de a învinovăți persoana afectată și părinții acesteia pentru răspunsurile intense și pentru reacțiile la periclitarea independenței lor. Acest lucru poate face ca părinții să se simtă neajutorați și confuzi după ce au încercat diverse terapii, medicații și strategii de parenting. Sistemul nervos al persoanelor cu neurodivergență tinde să fie mai puțin flexibil, ceea ce îl face să reacționeze mai intens la stres, transformând cerințele zilnice simple, cum ar fi „încalță-te”, în sarcini dificile pentru cei cu PDA. De aceea, se recomandă adesea strategii de parenting care implică cerințe reduse, concentrându-se pe diminuarea presiunilor și oferind opțiuni care să promoveze independența.

Psih. Mădălina Simion

Psiholog clinician; neuropsiholog la Centrul de excelență MindCare din MedLife

S-a specializat in evaluarea complexa psihologica si neuropsihologica a copiilor, adolescentilor si adultilor cu afectiuni medicale (ADHD, anxietate, intarzieri in dezvoltare, tulburari genetice, tumori cerebrale, epilepsie, hidrocefalie, traumatisme cranio-cerebrale, etc) in vederea psihodiagnosticului.

A urmat o formare de 450 de ore teoretice si 500 de ore de practica in neuropsihologie clinica (Máster en Neuropsicología Clínica, Instituto Superior de Estudios Psicológicos (ISEP), acreditat de Consiliul General de Psihologie din Spania pentru specializarea in neuropsihologie clinica, program ce indeplineste ghidurile internationale de instruire ale Conferintei din Huston pentru acreditarea de psiholog expert in neuropsihologie clinica in Spania.

Interese profesionale: mapare corticala intraoperatorie, fMRI, functionare executiva

Write a comment:

*

Your email address will not be published.

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2015 - 2021