Cuvântul „tulburare” poartă o conotație negativă și se axează doar pe aspectele defavorabile. Pe de altă parte, termenul „diferență” recunoaște și apreciază varietatea umană. Când ne concentrăm prea mult pe identificarea și corectarea „problemelor” unui copil, îl învățăm să se vadă ca fiind limitat. Dacă, în schimb, ne focalizăm pe unicitatea personalității și pe abilitățile sale, îl stimulăm să se dezvolte la întregul său potențial. Astfel, îl încurajăm să nu se mai concentreze pe punctele sale slabe și să își trăiască viața la maximum.

Neurodiversitatea este un concept care reinterpretează tulburările ca fiind diferențe.

Imagistica cerebrală arată că dezvoltarea creierului copiilor este în mare măsură asemănătoare, dar prezintă variații notabile. Creierele care diferă semnificativ de ceea ce este considerat standard sunt adesea etichetate ca fiind anormale sau afectate de tulburări. Neurodiversitatea sugerează o schimbare de perspectivă de la normal/anormal la neurotipic/neurodivers (sau comun/neobișnuit). O „diferență” nu ar trebui să fie văzută ca o „problemă”.

Această idee accentuează faptul că fiecare copil are puncte forte și puncte slabe, la fel ca orice altă persoană. Așadar, nu există nimic fundamental defectuos în esența sa. De exemplu, un copil cu ADHD s-ar putea să aibă dificultăți de concentrare pe anumite sarcini, dar poate fi extrem de atent la altele. Sau, un copil cu autism s-ar putea să întâmpine provocări în interacțiuni sociale, dar să aibă o memorie extraordinară sau un set de abilități speciale. Acest model se aplică și pentru alte „tulburări” precum tulburarea de limbaj, discalculia, dislexia, dispraxia și altele. Conceptul de neurodiversitate ne încurajează să valorizăm punctele forte la fel de mult pe cât sprijinim dezvoltarea în zonele mai puțin dezvoltate.

Mai mult, conceptul de neurodiversitate propune că diversitatea neurologică este la fel de importantă pentru societatea umană pe cât este biodiversitatea pentru viața pe Pământ.

Acestea sunt cuvintele scriitorului american Harvey Blume, scrise pentru revista The Atlantic în anul 1998. El a adăugat că nu se poate prezice ce model de conexiuni neuronale va fi cel mai eficace într-un anumit moment. A menționat că domenii precum cibernetica și cultura digitală ar putea beneficia de o gândire care prezintă caracteristici asociate cu autismul. Această referire la autism este relevantă, deoarece termenul de neurodiversitate a fost inițial utilizat de sociologa australiană Judy Singer într-un articol despre autism din anii ’90. Singer a susținut ideea că neurodiversitatea ar trebui să fie privită ca o categorie socială sau politică, la fel cum sunt genul, orientarea sexuală, clasa socială și etnia. Dacă nu există un gen greșit, de ce ar fi considerat un creier greșit?

Ce înseamnă acest lucru pentru copilul tău? Înseamnă că educația ar trebui să fie mult mai adaptată individual.

Educatorii trebuie să recunoască toată paleta de talente, abilități, stiluri de învățare, motivații și puncte slabe ale copilului. Trebuie să găsească modalități de a aborda aceste nevoi individuale. Acest lucru poate implica crearea unui plan educațional personalizat și scris, care să descrie abordarea pedagogică.

În contextul educației personalizate, profesorii adoptă metode care pun în valoare trăsăturile asociate cu neurodiversitatea copilului și care minimizează provocările. De exemplu, pot utiliza diverse instrumente educaționale, nu doar cele vizuale. Manualele, deși utile, se limitează la aspectul vizual. Astfel, se pot adăuga materiale audio, video și activități interactive care să se potrivească stilului de învățare al copilului. În loc să fie nevoiți să scrie eseuri, elevii pot avea opțiunea de a înregistra răspunsuri verbale, de a face prezentări orale sau video, sau de a lucra în cadrul proiectelor de grup. Cursurile pot include pauze mai frecvente și poate fi acordat mai mult timp pentru examene. Testele pot fi efectuate în grupuri mici sau în săli separate, iar evaluările pot fi împărțite în mai multe sesiuni. De asemenea, poate fi ajustată ora din zi la care se desfășoară testele sau ordinea în care sunt administrate probele.

Aceste ajustări reflectă o schimbare de perspectivă mult mai profundă. Este vorba despre reconsiderarea modului în care definim „învățarea”. Conținutul predat este important, dar modul în care este predat este esențial. În fața diversității modurilor în care elevii învață, devine imperativ să ne diversificăm abordările pedagogice. Aceste modificări și adaptări sunt menite să beneficieze toți elevii, nu numai pe cei neurodiverși. De exemplu, dacă textele obligatorii sunt accesibile în format audio, Braille, digital sau cu caractere mărite, un elev cu dislexie ar putea opta pentru versiunea audio, dar un elev fără dificultăți de citire ar putea face aceeași alegere. Aceasta o putem descoperi doar permițându-le elevilor să facă propriile alegeri. Sălile de clasă sunt amenajate în moduri flexibile. În loc de bănci așezate în rânduri sau grupuri, cu profesorul în față, ar putea exista zone sau spații specializate pentru diferite tipuri de activități, cum ar fi locuri pentru studiu individual liniștit și zone pentru activitatea în grup. Profesorul poate naviga între aceste spații după cum este necesar. De asemenea, putem experimenta cu diferite tipuri de iluminat și acustică în sălile de clasă și putem adăuga elemente care sprijină senzorial, cum ar fi scaunele flexibile, jucăriile pentru reducerea stresului sau scaunele balansoar.

Psih. Mădălina Simion

Psiholog clinician; neuropsiholog la Centrul de excelență MindCare din MedLife

S-a specializat in evaluarea complexa psihologica si neuropsihologica a copiilor, adolescentilor si adultilor cu afectiuni medicale (ADHD, anxietate, intarzieri in dezvoltare, tulburari genetice, tumori cerebrale, epilepsie, hidrocefalie, traumatisme cranio-cerebrale, etc) in vederea psihodiagnosticului.

A urmat o formare de 450 de ore teoretice si 500 de ore de practica in neuropsihologie clinica (Máster en Neuropsicología Clínica, Instituto Superior de Estudios Psicológicos (ISEP), acreditat de Consiliul General de Psihologie din Spania pentru specializarea in neuropsihologie clinica, program ce indeplineste ghidurile internationale de instruire ale Conferintei din Huston pentru acreditarea de psiholog expert in neuropsihologie clinica in Spania.

Interese profesionale: mapare corticala intraoperatorie, fMRI, functionare executiva

Write a comment:

*

Your email address will not be published.

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2015 - 2021