Dupa ce  ne pregatim (click aici)ne informam inainte de a da diagnosticul pacientului (click aici),  si dam vestea proasta (click aici), pacientul trebuie sustinut emotional.

De ce sa-l sustinem emotional?

Dupa ce am dat vestea proasta, este extrem de important sa sustinem emotional pacientul, care se afla intr-o situatie grava. Asteptati-va ca pacientul sa aiba o reactie sensibila (de ex. plans), atunci cand ii dati o diagnostic pentru o boala grava sau nevindecabila.

Cum ne exprimam sprijinul?

Puteti formula sustinerea dvs. emotionala astfel:

„Vad ca sunteti f. ingrijorat/dat peste cap…”

„Va inteleg tristetea din ochi.”

„Inteleg. Va asteapta o perioada dificila.”

„Ce v-ar ajuta sa faceti fata situatiei?”

„Oricand aveti nevoie, va puteti adresa mie.”

Cum va reactiona pacientul?

Deoseori insa, multi pacienti nu sunt in stare sa-si exprime trairile. Fiti atent in special la modul in care pacientul isi arata frica, teama, disperarea sau depresia. In special cand pacientul nu arata nicio reactie, fiti precaut. Intrebati-va: pacientul nu reactioneaza din rusine sau teama? Nu se simte suficient de in siguranta in realatia cu dvs.? Incurajati pacientul sa-si exprime sentimentele. Acceptati starea de tristete a pacientului. Aratati-va intelegerea fata de pacient si semnalizati-i ca aveti suficient timp pentru a-l sustine emotional. Aveti mereu pregatite servetele.

Ce se intampla daca pacietul are doar ganduri negative?

Respectati inclusiv gandurile negative pe care pacientul le are, cum ar fi dezamagirea, disperarea, furia. Nu va lasati dus de val si nu va enervati. Starile negative pe care pacientul le experimenteaza nu vi se adreseaza dvs. personal, desi deseori pare ca e asa. Ele apar atunci cand pacientul se confrunta cu noua boala. Ascultati cu atentie pacientul, atunci cand se gandeste ca vrea sa moara sau sa-si ia viata. Deseori, o discutie cu pacientul despre astfel de ganduri are efect terapeutic si il poate linisti.

Cum sa-i redam speranta?

Speranta este deseori vazuta doar din perspectiva prelungirii vietii pacientului. Totusi pacientii care au o boala incurabila deseori nu mai au o astfel de speranta. In cazul lor apare o astfel de speranta. Ea se refera la posibilitatea pacientului de a mentine contactul cu cei din jur (familie, prieteni), chiar si in timpul bolii. Astfel evitati moartea psihica sau moartea sociala pe care o resimte pacientul cand infrunta singur boala.

Cum sustinem concret?

Asigurati-i pacientului un sprijin real. Amintiti-i mereu de disponibilitatea dvs. de a-l sustine pe termen lung (in cazul in care e posibil). Explicati-i si pe ce concepte se bazeaza terapia propusa de dvs. si oferiti-i posibilitatea, de a contacta un alt specialist pentru o a doua parere.

Cum pregatiti intreaga echipa?

Informati-i si pe ceilati specialisti despre discutia cu pacientul.  Stabiliti de comun acord cum veti lucra in echipa cu pacientul. Deseori pacientii pune intrebari despre boala in special infirmierelor si asistentelor medicale. Explicati-i care sunt posibilitatile ca pacientul sa primeasca ajutor in familie sau in cercul de prieteni. Daca este nevoie, puneti-i la dispozitie alte servicii, precum serviciul de asistenta sociala, organizatii specializate sau ong-uri care pot sa-l sustina moral.

Andreea Iordan Jezlova

Andreea este psiholog (Master of Science), cu studii de licenta la Facultatea de Psihologie, Universitatea București si masterat stiintific în psihologie pedagogica (invatare, educatie, motivatie) si psihopatologie la Universität Potsdam, Germania. A lucrat printre altele ca stagiar în psihologie la Technische Universität Berlin, Senatul din Berlin, Clinica Salus Lindow si Spitalul Crucii Rosii din Berlin (medicină internă, geriatrie, clinica geriatrică de neuroabilitare, accidente vasculare cerebrale - stroke-unit, neurologie). Andreea lucreaza din mai 2017 in Berlin la Vitanas Clinic for Geriatrics pe neuropsihologie geriatrica. Face evaluari neuropsihologice si terapie pentru seniori. Se ocupa in special de pacientii cu dementa vasculara, Alzheimer, hidrocefalie cu presiune normala, tulburare cognitiva usoara, accidente vasculare cerebrale, oftalmoplegie supranucleara, Chorea Huntington, sindrom Korsakov, Morbus Parkinson, pacientii cu tendinte suicidare, depresie, hemoragie subarahnoidala, delir etc. De asemenea, tine grupuri terapeutice de suport pentru pacientii aflati in recuperare neurocognitiva. Pe langa aceasta, urmeaza formarea continua in neuropsihologie la Gesellschaft für Neuropsychologie (Societatea Germana pentru Neuropsihologie): de ex. cursuri de neuroanatomie functionala, neuropsihologie culturala, gestionarea situatiilor de criza precum a suicidalitatii, dementei, psihopatologie, tulburari neurocognitive in psihiatrie.

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2015 - 2021