Intr-un articol anterior am aflat ce este sindromul disexecutiv. Baza acestui sindrom o reprezinta tulburarea controlului central. Lipsa de control poate duce inclusiv la comportamente deviante, precum agresivitate (Chevignard,  Taillefer,  Picq, Poncet,  Noulhiane, & Pradat-Diehl, 2008).

Provocarile din timpul recuperarii

Controlul central ne ajuta in situatii neobisnuite sa ne controlam comportamentul. Acesta ne face flexibili, in functie de activitatea pe care o desfasuram. Pacientii cu sindrom disexecutiv nu sunt in stare sa aplice asa usor in realitate strategiile invatate in terapie. O solutie este ca pacientul sa exerseze in timpul recuperarii cat mai multe situatii din viata de zi cu zi, inclusiv prin jocuri de rol, pana cand acestea devin o rutina. Incercarea de a creea un comportament automatizat este una dintre cele mai dificile provocari in recuperarea pacientilor cu sindrom disexecutiv. Pe langa aceasta, o recuperare eficienta necesita mult timp, reabilitarile foarte rapide fiind rare.

O alta problema o constituie dependenta pacientului de mediul inconjurator. Chiar daca neuropsihologul exerseaza cu pacientul situatii, pacientului ii lipsesc stimulii necontrolabili din viata reala, care sa imita o adaptare spontana.

Rezolvarea de probleme

Pentru a rezolva o problema, pacientul trebuie sa recunoasca situatia ca fiind o problema. Ulterior el trebuie sa analizeze consecintele ei si care ar fi solutia cea mai potrivita. In timpul recuperarii neuropsihologice, pacientul initial analizeaza cu voce tare strategiile, iar in timp va ajunge sa analizeze in gand problema. Aceste analize au scopul de a preveni decizii pripite din viata reala.

Relatiile in societate si controlul emotiilor

Si in cazul relatiilor cu cei din jur, pacientii exerseaza in timpul recuperarii neuropsihologice mecanisme de a se autocontrola. De exemplu, pacientul cu sindrom disexecutiv invata sa-si activeze vocea interioara, atunci cand are un exces de furie. Astfel de metode sunt exersate cu ajutorul terapiei comportamentale. La inceputul recuperarii, pacientul stabileste impreuna cu neuropsihologul ce comportamente trebuie schimbate. Pentru ca terapia comportamentala sa fie etica, pacientul trebuie sa constientizeze comportamentul nociv. Un exemplu ar fi atunci cand pacientul trebuie sa se dezobnisnuiasca sa faca glume nepotrivite. Neuropsihologul il poate intrerupe imediat pe pacient.

De asemenea, la inceput pacientul poate primi 10 tokene (de ex. sub forma unui jeton colorat). De fiecare data cand pacientul se comporta neadecvat (de ex. face o gluma nepotrivita), pacientul preda un token. La finalul saptamanii, token-urile adunate pot fi transformate intr-o recompensa. Folosirea token-urilor aduce nu doar recompensa in sine, ci il ajuta pe pacient sa aiba un feedback rapid. De asemenea, ele sunt dovada pentru pacient ca cei din jur accepta sau resping comportamentul.

O alta metoda, este evitarea situatiilor care duc la comportamentul nepotrivit. In acest scop, neuropsihologul trebuie sa analizeze exact conditiile in care se manifesta emotiile negative ale pacientului. De exemplu, pacientul poate invata sa paraseasca camera de fiecare data cand doreste sa reactioneze agresiv. Astfel, pacientul evita sa jigneasca sau sa loveasca interlocutorul. Pentru cresterea autocontrolului, nu doar pacientul ci intreaga familie trebuie sa colaboreze cu neuropsihologul. Rudele trebuie sa fie informate si sa arate toleranta in faza recuperarii. De exemplu, sotia poate sa-si atentioneze sotul in timpul unei discutii in contradictoriu, ca acesta se afla in pericol de a deveni agresiv.

Nu in cele din urma, pacientul cu sindrom disexecutiv poate invata sa-si dea seama ceea ce simt cei din jur, folosind teoria mintii (eng. theory of mind).

Recuperarea prin spitalizare

Pentru pacientii cu sindrom disexecutiv sever este necesara o spitalizare in institutii de recuperare. Acest lucru este necesar, pentru ca pacientul sa reinvete normele de functionare in societate. Pe langa recuperarea clasica, pacientii au timp sa reflecteze si sa constientizeze gravitatea comportamentului lor. Tot prin spitalizare, ei invata sa-si stabileasca teluri realiste dupa terapie.

Redobandirea propriei initiative

Ca si in cazul sindromului amnestic, pacientii cu sindrom disexecutiv pot reinvata sa devina activi si sa preia initiativa, folosind mijloace externe, precum calendare. Calendarul ii va ajuta sa-si planifice activitatile cum isi doresc. De asemenea, aplicatiile de tip alarma (de ex. „la ora 12.30 fa cumparaturile”) ii ajuta pe pacienti sa se automotiveze. In final, pacientul poate stabili cu intreaga familie ce atributii poate sa preia regulat (Goldenber, 2017).

 

In concluzie, pentru recuperarea dupa sindromul disexecutiv, pacientul invata prin actiuni regulate si jocuri de rol sa se autocontroleze. Pentru sporirea eficientei, se poate apela la terapia comportamentala, token-uri, calendare, alarme, exersarea teoriei mintii sau strategii de controlare a emotiilor. Nu in ultimul rand, familia trebuie sa fie informata cu privire la cum se manifesta sindromul si trebuie sa colaboreze cu neuropsihologul.

 

Bibliografie

Chevignard, M. P., Taillefer, C., Picq, C., Poncet, F., Noulhiane, M., & Pradat-Diehl, P. (2008). Ecological assessment of the dysexecutive syndrome using execution of a cooking task. Neuropsychological Rehabilitation, 18(4), 461-485.

G., Goldenberg (2017).  Neuropsychologie – Grundlagen, Klinik, Rehabilitation. München, Germania: Elsevier.

Andreea Iordan Jezlova

Andreea este psiholog (Master of Science), cu studii de licenta la Facultatea de Psihologie, Universitatea București si masterat stiintific în psihologie pedagogica (invatare, educatie, motivatie) si psihopatologie la Universität Potsdam, Germania. A lucrat printre altele ca stagiar în psihologie la Technische Universität Berlin, Senatul din Berlin, Clinica Salus Lindow si Spitalul Crucii Rosii din Berlin (medicină internă, geriatrie, clinica geriatrică de neuroabilitare, accidente vasculare cerebrale - stroke-unit, neurologie). Andreea lucreaza din mai 2017 in Berlin la Vitanas Clinic for Geriatrics pe neuropsihologie geriatrica. Face evaluari neuropsihologice si terapie pentru seniori. Se ocupa in special de pacientii cu dementa vasculara, Alzheimer, hidrocefalie cu presiune normala, tulburare cognitiva usoara, accidente vasculare cerebrale, oftalmoplegie supranucleara, Chorea Huntington, sindrom Korsakov, Morbus Parkinson, pacientii cu tendinte suicidare, depresie, hemoragie subarahnoidala, delir etc. De asemenea, tine grupuri terapeutice de suport pentru pacientii aflati in recuperare neurocognitiva. Pe langa aceasta, urmeaza formarea continua in neuropsihologie la Gesellschaft für Neuropsychologie (Societatea Germana pentru Neuropsihologie): de ex. cursuri de neuroanatomie functionala, neuropsihologie culturala, gestionarea situatiilor de criza precum a suicidalitatii, dementei, psihopatologie, tulburari neurocognitive in psihiatrie.

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2015 - 2021