miscare persoane in varsta alzheimer

Dementa presupune un declin persistent al abilitatilor mentale, care sunt esentiale pentru a duce o viata de zi cu zi normala. Exista cateva sindroame majore de dementa, iar fiecare dintre ele are deficite specifice, predominante inca din etapele timpurii ale bolii. Abilitatile afectate sunt memoria, limbajul, atentia, functionarea sociala. Si alte abilitati ar putea fi afectate, precum cunostintele semantice, abilitatile vizual-spatiale, functiile executive, emotiile, personalitatea. Diagnosticul de dementa se pune cand afectarea este indeajuns de grava, incat nivelul de functionare al pacientului este modificat nu doar pe parcursul episoadelor de delir. Dementa este prezenta, de obicei, preponderent la varstnici, dar nu se limiteaza la nicio categorie de varsta.

Simptomele cognitive si comportamentale ale dementelor nu reflecta o histopatologie specifica, cat, mai degraba, unde este localizat procesul degenerativ.

Cercetarile pentru descoperirea de tratamente pentru toate tipurile de dementa (Alzheimer, dementa cu corpi Lewy, dementa vasculara Biswanger, dementa asociata bolii Parkinson etc.) sunt inca in desfasurare. Un anumit procent de pacienti varstnici care prezinta deficiente cognitive, sufera si de alte boli care pot fi stopate si, de multe ori, functiile mentale pot fi ameliorate. Cele mai des intalnite cauze ale acestor boli „tratabile” sunt hidrocefalia, deficitul de vitamine B12 si B1, hipotiroidismul, depresia. Apneea si anumite tratamente medicamentoase pot induce deficite cognitive asemanatoare celor din stadiile timpurii ale dementelor.

Este recomandabil ca testarea neuropsihologica a dementelor sa se desfasoare ca parte integranta a procesului de diagnosticare clinica. La dementa Alzheimer, de ex., primele si singurele simptome ce pot fi identificate sunt deficitele cognitive, drept pentru care evaluarea neuropsihologica va fi esentiala in stabilirea diagnosticului. Se poate stabili daca plangerile pacientului sunt sau nu fondate, daca e vorba de un declin cognitiv real si se poate face distinctia intre diferite tipuri de dementa. In cazul bolii Parkinson sau a bolilor de neuron motor, deficitele cognitive sau dementa pot fi asociate sau nu – iar aici testarea neuropsihologica poate contribui la stabilirea diagnosticului de dementa. In cazul afectiunilor de lob frontal, recunoasterea comportamentului care are o baza fiziologica poate fi de ajutor pentru cei ce au grija de pacienti pentru a sti cum sa faca mai bine fata problemelor specifice cazului respectiv.

Imagistica cerebrala este utila de cele mai multe ori, nu atat pentru a se stabili diagnosticul de dementa, ci pentru a se exclude alte cauze ale declinului mental: tumori, hidrocefalie, accidente vasculare cerebrale. Aceasta se intampla deoarece diferentele structurale si metabolice ce pot fi identificate prin studiul imagistic nu se transpun in anumite valori separate decat in cazul pacientilor cu forme foarte avansate de dementa, la care comportamentul este suficient pentru a se face diagnosticarea. De la aceasta regula, exista, desigur, si exceptii, insa.

Surse:

Cummings J, Benson DF, LoVerme S Jr. Reversible dementia. Illustrative cases, definition, and review. Journal of the Am. Med. Assoc. 1980

Espinoza M, de Silva R, Dickson DW, Davies P. Differential incorporation of tau isoforms in Alzheimer’s disease. Journal of Alzheimer’s Dis. 2008

Kurz, AF, Uncommon neurodegenerative causes of dementia. International Psychogeriatry. 2005

Arvanitakis Z, Graff-Radford N. Focal degenerative dementia syndromes. Clin. Geriatr. Med., 2010

McPherson SE, Cummings J.L., Vascular dementia: clinical assessment, neuropsychological features, and treatment. In: Nussbaum PD, editor. Handbook of neuropsychology and aging. New York, NY: Plenum Press; 1997. 

Otilia Blaga

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2015 - 2021