Adesea persoanele cu ADHD, atat copiii cat si adultii, au simptome legate de functionarea executiva (tulburare a functiei executive). Adesea, simptomele se manifesta ca disfunctii in abilitatile cognitive legate de planificare, gestionarea timpului, executarea unor sarcini, organizarea activitatilor si a gandurilor, atingerea unor obiective stabilite anterior si rezolvarea problemelor.

Disfunctia executiva nu apare doar in ADHD, fiind comuna si in multe alte afectiuni medicale care implica sistemul nervos central cum ar fi tumorile cerebrale frontale, traumatismele cranio-cerebrale, tulburarile din spectrul autistmului, dementa frontotemporala, dementa cu corpi Lewy, sindromul Tourette.

Functiile executive sunt strans legate de activitatea lobului frontal si a unor zone subcorticale. Nu exista o localizare specifica la nivel cerebral, dar in linii mari circuitul prefrontal dorsolateral este implicat in organizarea informatiilor pentru a facilitat un raspuns, circuitul cingulat anterior este legat de conduita motivatiei iar cel orbitofronal primeste infomatii din sistemul limbic si le transforma in raspunsuri la nivel comportamental sau emotional. Deteriorarile la nivelul frontal-subcortical pot sa duca la apatie si impulsivitate. Insa functiile executive sunt legate si de functionarea intacta a sistemului dopaminergic.

 

Ce sunt functiile executive?

Despre functiile executive puteti citi pe larg si aici. In linii mari acestea sunt:

  • planificarea si organizarea
  • multitasking
  • managementul timpului
  • rezolvare de probleme
  • concentrarea
  • initierea sarcinilor si activitatilor
  • controlul focusului mental
  • inhibitia (controlul inhibitor)
  • auto-motivatia
  • controlul comportamentelor si al emotiilor
  • memoria de lucru
  • comutarea, flexibilitatea cognitiva

Un alt articol despre cum sunt implicate functiile executive in domeniul academic poate fi gasit aici

Controlul inhibitor este o functie executiva foarte importanta si cu implicatie deosebita in ADHD deoarece are capacitatea de a influenta controlul atentiei, concentrarea, gandurile sau emotiile. Controlul inhibitor contribuie la inlaturarea predispozitiilor interne sau externe care duc la distragerea atentiei si face acest lucru ori de cate ori este necesar adaptandu-se la cerintele din mediul inconjurator. Inhibitia poate sa fie de mai multe tipuri: motorie, cognitiva, motivationala, a atentiei, controlul interferentelor.

Aceste functii ne permit sa ne controlam gandurile, cuvintele, actiunile si emotiile, ne ajuta sa percepem si sa gestionam timpul. Cu ajutorul acestora putem sa ne concentram mai bine la activitatile in care suntem implicati, sa ne inhibam unele raspunsuri instinctuale (ex putem sa ramanem asezati 1-2 ore in cadrul unui curs chiar daca este plictisitor) si sa luam in consideratie consecintele viitoare la ceea ce facem sau intentionam sa facem. Cu ajutorul lor putem sa ne automotivam, sa amanam o satisfactie (amanarea gratificarii) muncind pentru o perioada pentru un obiectiv (de la obiective profesionale mari pana la obiective minimale). Cu ajutorul functiilor executive putem sa navigam cu succes in multiple situatii sociale si sa ne modificam emotiile in conformitate cu asteptarile.

Semne frecvente

  • probleme de control al impulsurilor si emotiilor
  • incapacitatea de planifica si de a tine cont de evenimentele viitoare care nu sunt pe termen scurt
  • dificultate de a lega actiunile intre ele pentru a forma obiective pe termen lung
  • incapacitate de a efectua mai multe sarcini sau de a echilibra sarcinile
  • dificultati cu rezolvarea problemelor cu mai multi pasi
  • probleme la nivelul memoriei de scurta durata
  • intreruperi frecvente ale conversatiilor altor persoane
  • incapacitate de planificare sau de organizare de la activitati la proiecte
  • dificultati de invatare secventiala a informatiilor
  • incapacitate de a invata din consecintele actiunilor din trecut
  • comportamente inadecvate social
  • dificultati in a stabili programe (orare, rutine)
  • dificultati in controlul emotiilor si al impulsurilor

 

Totusi, functiile executive necesita timp pentru a se dezvolta, astfel ca unele din comportamentele mentionate mai sus pot fi normale la copii, totul depinde de varsta acestuia si de persistenta si recurenta. Daca dificultatile la nivelul functionarii executive nu sunt abordate in cadrul terapeutic, ele pot sa afecteze sau sa formeze alte tipuri de dificulati pentru persoana in cauza, cum ar fi: performanta scazuta la scoala/la locul de munca, stima de sine scazuta, motivatie redusa, pierderea intersului legat de unele activitati, probleme in a forma si a mentine relatii diverse, dificultati in organizarea spatiului de la locul de munca sau a casei, pierderea obiectelor personale (de la chei, bani, rapoarte, hartii, obiecte importante pentru functionarea zilnica sau academica)

Adultii cu ADHD isi petrec adesea zilele lucrand la ceva iar la sfarsitul zilei, pot observa ca nu si-au indeplinit niciunul din obiectele propuse pentru ziua respective. Pot avea dificultati in prioritizarea sarcinilor, organizarea timpului si a materialelor.

 

Surse:

Chung, H. J., Weyandt, L. L., and Swentosky, A. (2014). “The Physiology of executive functioning,” in Handbook of Executive Functioning, eds S. Goldstein and J. A. Naglieri (New York, NY: Springer Science+Business Media), 13–27.

Collette, F., Hogge, M., Salmon, E., and Van der Linden, M. (2006). Exploration of the neural substrates of executive functioning by functional neuroimaging. Neuroscience 139, 209–221. doi: 10.1016/j.neuroscience.2005.05.035

Diamond, A. (2013). Executive functions. Annu. Rev. Psychol. 64, 135–168. doi: 10.1146/annurev-psych-113011-143750

Elliott, R. (2003). Executive functions and their disorders. Br. Med. Bull. 65, 49–59. doi: 10.1093/bmb/65.1.49

 

 

Psih. Mădălina Simion

Psiholog clinician; neuropsiholog la Centrul de excelență MindCare din MedLife

S-a specializat in evaluarea complexa psihologica si neuropsihologica a copiilor, adolescentilor si adultilor cu afectiuni medicale (ADHD, anxietate, intarzieri in dezvoltare, tulburari genetice, tumori cerebrale, epilepsie, hidrocefalie, traumatisme cranio-cerebrale, etc) in vederea psihodiagnosticului.

A urmat o formare de 450 de ore teoretice si 500 de ore de practica in neuropsihologie clinica (Máster en Neuropsicología Clínica, Instituto Superior de Estudios Psicológicos (ISEP), acreditat de Consiliul General de Psihologie din Spania pentru specializarea in neuropsihologie clinica, program ce indeplineste ghidurile internationale de instruire ale Conferintei din Huston pentru acreditarea de psiholog expert in neuropsihologie clinica in Spania.

Interese profesionale: mapare corticala intraoperatorie, fMRI, functionare executiva

Write a comment:

*

Your email address will not be published.

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2015 - 2021