Astrocitom Cerebelos

Astrocitoamele cerebeloase sunt tumori cerebrale care se dezvoltă din astrocite, un tip de celule gliale care susțin și protejează neuronii. Aceste tumori se formează în cerebel, o regiune a creierului responsabilă pentru coordonarea mișcărilor și echilibrul. Astrocitoamele cerebeloase sunt cele mai frecvente tumori cerebrale la copii și reprezintă cea mai comună formă de tumori ale sistemului nervos central în populația pediatrică.

Dintre toate tipurile de astrocitoame cerebeloase, astrocitoamele pilocitice sunt cele mai prevalente, constituind aproximativ 75% din cazuri. Aceste tumori sunt cel mai adesea diagnosticate la copii cu vârste mai mici de 10 ani, în special între șase și opt ani. În ceea ce privește distribuția demografică, studiile au arătat că aceste tumori apar în mod egal la băieți și fete. Totuși, o analiză recentă a indicat o ușoară prevalență mai mare la băieți, cu un raport de 1.452 la 1.369 (Ostrom, 2019).

În ceea ce privește clasificarea, aproape toate astrocitoamele cerebeloase sunt considerate de grad scăzut, conform sistemului de clasificare al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), fiind catalogate ca tumori de Grad I. Aceasta înseamnă că sunt tumori cu creștere lentă și bine delimitate, ceea ce le face mai ușor de îndepărtat chirurgical. Rezecția totală a acestor tumori duce, de obicei, la rezultate foarte bune, cu șanse mari de vindecare completă.

În cazurile în care tumora se extinde la structuri adiacente, cum ar fi pedunculii cerebeloși sau trunchiul cerebral, tratamentele suplimentare, cum ar fi radioterapia și chimioterapia, sunt necesare. Aceste tratamente, combinate cu intervenția chirurgicală, pot oferi un prognostic favorabil și pot duce la remisia bolii (Bonfield și Steinbok, 2015).

Deși cauzele exacte ale astrocitoamelor cerebeloase nu sunt pe deplin înțelese, se crede că factorii genetici joacă un rol semnificativ. Unele studii au identificat duplicări ale cromozomului 7 ca fiind asociate cu aceste tumori. Cercetări mai recente au evidențiat și alte modificări genetice, inclusiv alterări ale cromozomilor 1, 2 și 9 (Bonfield și Steinbok, 2015).

În concluzie, astrocitoamele cerebeloase sunt tumori cerebrale frecvente la copii, care, deși sunt de obicei de grad scăzut și cu creștere lentă, necesită o abordare terapeutică complexă pentru a asigura cele mai bune rezultate posibile. Tratamentul precoce și adecvat, bazat pe intervenții chirurgicale și terapii adjuvante, poate duce la o remisie completă și la o calitate a vieții îmbunătățită pentru pacienții tineri.

Inițial, s-a crezut că astrocitoamele cerebeloase au un impact relativ redus asupra funcționării neuropsihologice și adaptive a pacienților. Cu toate acestea, cercetările ulterioare au demonstrat că supraviețuitorii acestor tumori, atât copii cât și adulți, pot prezenta deficite funcționale semnificative. Această schimbare de perspectivă reflectă o înțelegere mai profundă a rolului cerebelului în funcționarea neuropsihologică, emoțională și adaptativă (Lezak et al., 2012).

Mai multe studii au raportat că supraviețuitorii astrocitoamelor cerebeloase se confruntă cu provocări în diverse domenii, inclusiv comportamentale, relaționale și academice. De exemplu, acești indivizi pot avea dificultăți în gestionarea relațiilor interpersonale și în performanțele școlare. În plus, unele cercetări sugerează că rezultatele emoționale și neuropsihologice pot fi influențate de localizarea specifică a leziunii cerebeloase.

Un studiu realizat de Scott et al. (2001) a arătat că pacienții cu leziuni cerebeloase pe partea dreaptă au prezentat deficite în înțelegerea verbală și citire, în timp ce cei cu leziuni pe partea stângă au avut dificultăți în abilitățile spațiale (Scott et al., 2001; Levisohn et al., 2000). Cu toate acestea, un alt studiu efectuat de Beebe et al. (2005) pe un grup de 103 copii postoperatoriu, împărțiți în funcție de localizarea leziunii (vermis cerebelos, emisfera cerebrală stângă sau dreaptă), nu a găsit diferențe semnificative între grupuri în ceea ce privește performanțele pe o baterie de teste. Totuși, cercetătorii au observat că localizarea tumorii cerebeloase a fost asociată cu performanțe mai slabe la sarcinile motorii comparativ cu celelalte două grupuri. De asemenea, toți pacienții cu tumori au avut performanțe la limita inferioară a mediei pe bateria de teste administrată, sugerând că acești copii ar putea fi expuși unui risc mai mare de dificultăți cognitive în comparație cu colegii lor normativi (Beebe et al., 2005).

Un sondaj recent realizat pe supraviețuitori adolescenți și adulți ai astrocitomului pilocitic cerebelos rezecat chirurgical a raportat că aceștia se confruntă cu dificultăți pe termen lung în realizările academice, deficite de atenție, precum și deficite de mers și abilități motorii fine (Park et al., 2019). Deși rezultatele medicale sunt, în general, pozitive și indică o rată mare de succes în tratament, supraviețuitorii pediatrici și adulți ai astrocitomului cerebelos sunt susceptibili să aibă dificultăți academice, motorii și sociale mai mari decât s-a crezut inițial.

Aceasta sugerează că, în ciuda succesului tratamentului medical, este esențial să se acorde atenție și sprijin continuu în domeniile cognitive, emoționale și sociale pentru a asigura o calitate optimă a vieții pentru acești supraviețuitori.

Bibliografie

  1. Ostrom, Q. T. et al. (2019). CBTRUS Statistical Report: Primary Brain and Other Central Nervous System Tumors Diagnosed in the United States in 2012–2016, Neuro-Oncology, 21(5), v1–v100. doi:10.1093/neuonc/noz150.
  2. Bonfield, C. M. & Steinbok, P. (2015). Pediatric cerebellar astrocytoma: a review. Child’s Nervous System, 31(10), 1677–1685. doi:10.1007/s00381-015-2719-1.
  3. Lezak, M. D., O’Halloran, C. J., Kinsella, G. J., & Storey, E. (2012). The cerebellum and neuropsychological functioning: a critical review. Journal of Clinical and Experimental Neuropsychology, 34(1), 35–56. doi:10.1080/13803395.2011.614599.
  4. Scott, R. B. et al. (2001). Lateralized cognitive deficits in children following cerebellar lesions. Developmental Medicine and Child Neurology, 43(10), 685–691. doi:10.1017/s0012162201001232.
  5. Levisohn, L., Cronin-Golomb, A., & Schmahmann, J. D. (2000). Neuropsychological consequences of cerebellar tumor resection in children: cerebellar cognitive affect syndrome in a pediatric population. Brain, 123(5), 1041–1050. doi:10.1093/brain/123.5.1041.
  6. Beebe, D. W. et al. (2005). Cognitive and adaptive outcome in low-grade pediatric cerebellar astrocytomas: evidence of diminished cognitive and adaptive functioning in National Collaborative Research Studies (CCG 9891/POG 9130). Journal of Clinical Oncology, 23(22), 5198–5204. doi:10.1200/JCO.2005.06.117.
  7. Park, J. H. et al. (2019). Survival and Prognosis of Patients with Pilocytic Astrocytoma: A Single-Center Study. Brain Tumor Research and Treatment, 7(2), 92–97. doi:10.14791/btrt.2019.7.e36.

Psih. Mădălina Simion

Psiholog clinician; neuropsiholog la Centrul de excelență MindCare din MedLife

S-a specializat in evaluarea complexa psihologica si neuropsihologica a copiilor, adolescentilor si adultilor cu afectiuni medicale (ADHD, anxietate, intarzieri in dezvoltare, tulburari genetice, tumori cerebrale, epilepsie, hidrocefalie, traumatisme cranio-cerebrale, etc) in vederea psihodiagnosticului.

A urmat o formare de 450 de ore teoretice si 500 de ore de practica in neuropsihologie clinica (Máster en Neuropsicología Clínica, Instituto Superior de Estudios Psicológicos (ISEP), acreditat de Consiliul General de Psihologie din Spania pentru specializarea in neuropsihologie clinica, program ce indeplineste ghidurile internationale de instruire ale Conferintei din Huston pentru acreditarea de psiholog expert in neuropsihologie clinica in Spania.

Interese profesionale: mapare corticala intraoperatorie, fMRI, functionare executiva

Write a comment:

*

Your email address will not be published.

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2015 - 2021