Ependimoamele sunt tumori ale sistemului nervos central care ocupă locul al treilea în ceea ce privește frecvența, fiind precedate doar de astrocitoame și meduloblastoame. Aceste tumori constituie aproximativ 10% din toate tumorile localizate în fosa posterioară a creierului, conform unui studiu realizat de Charalambides și colaboratorii săi în 2009.

Ependimoamele sunt ușor mai frecvente la bărbați decât la femei, iar incidența lor maximă se înregistrează în primii patru ani de viață. Clasificarea acestor tumori se face conform sistemului de gradare al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), care le împarte în trei grupe bazate pe criterii histopatologice: Gradele I, II și III.

Aceste tumori prezintă o variabilitate semnificativă în ceea ce privește caracteristicile clinicopatologice, trăsăturile moleculare și gradul de letalitate. În mod tradițional, vârsta pacientului și localizarea tumorii au fost considerate factori predictivi importanți pentru ratele de supraviețuire. Cu toate acestea, un studiu recent a indicat că gradul tumorii reprezintă un predictor mai precis pentru rata de supraviețuire la cinci ani fără evenimente (EFS – Event-Free Survival).

Tratamentul standard pentru ependimoamele la copii variază în funcție de vârsta la momentul diagnosticului. Copiii mai mici de trei ani sunt tratați printr-o combinație de chirurgie, chimioterapie și terapie cu radiații întârziată, în funcție de recurența tumorii. Pentru copiii mai mari de trei ani, tratamentul implică rezecția chirurgicală a tumorii, urmată de radioterapie postoperatorie și chimioterapie adjuvantă.

Rezecția chirurgicală completă a tumorii nu este întotdeauna posibilă din cauza localizării acesteia, ceea ce face necesară utilizarea unui tratament combinat, în care terapia cu radiații joacă un rol crucial în obținerea unor rezultate mai bune.

Studiile au arătat că ratele de supraviețuire la cinci ani pentru pacienții cu ependimoame variază între 37% și 61,4%, cu rate de supraviețuire mai mari observate la pacienții cu tumori de grad inferior, conform unui studiu realizat de Merchant și colaboratorii săi în 2019.

Pe lângă leziunile parenchimale, vasculare și endocrine, au fost observate și efecte neuropsihologice semnificative. Aceste efecte neuropsihologice sunt în mare parte asociate cu terapia cu radiații craniene (CRT). Pentru a diminua impactul negativ asupra țesutului cerebral sănătos, s-a recurs la reducerea volumului țintă al radiațiilor și la scăderea dozei totale prescrise. În plus, au fost dezvoltate terapii fotonice și protonice conformale și modulate în intensitate, care se bazează pe relația dintre doza de radiații și volumul de țesut afectat, legând astfel prezența și severitatea impactului neurocomportamental.

Aceste terapii avansate au adus îmbunătățiri în ceea ce privește rezultatele cognitive pe termen lung ale pacienților. Cu toate acestea, studiile au continuat să arate scăderi în funcționarea intelectuală globală și în performanțele academice, în special în ceea ce privește abilitățile de citire. De exemplu, cercetările realizate de Conklin et al. (2008), Netson et al. (2012) și Puget et al. (2009) au evidențiat aceste declinuri cognitive și academice în rândul pacienților supuși terapiei cu radiații craniene.

Astfel, deși progresele în tehnicile de radiație au contribuit la protejarea funcțiilor cognitive pe termen lung, ele nu au reușit să elimine complet riscurile asociate cu scăderea performanțelor intelectuale și academice.

În cadrul unui studiu prospectiv realizat de Willard în 2019, au fost examinați 76 de copii diagnosticați cu ependimom infratentorial localizat. Acești copii au fost incluși într-un studiu de fază 2 care a evaluat eficacitatea terapiei cu radiații conformale. Participanții au fost supuși unor evaluări inițiale (de bază) și unor evaluări la cinci ani după tratament.

Rezultatele studiului au indicat că radiațiile de înaltă doză au avut un efect mic, dar semnificativ, asupra scăderii IQ-ului, în special în ceea ce privește abilitățile verbale. De asemenea, s-a observat că volumul cerebelului posterior a fost asociat cu scăderi în performanțele academice ale copiilor.

În aceeași populație de studiu, Willard și colaboratorii săi au investigat stabilitatea funcționării emoționale și comportamentale raportate de părinți pe parcursul timpului. Rezultatele au arătat că, în general, funcționarea emoțională și comportamentală a rămas stabilă, cu excepția simptomelor de neatenție, care au prezentat variații.

Acest studiu subliniază importanța monitorizării pe termen lung a pacienților pediatrici supuși terapiei cu radiații, evidențiind atât efectele cognitive și academice ale tratamentului, cât și stabilitatea relativă a funcționării emoționale și comportamentale.

Bibliografie

  • Charalambides, C., Dinopoulos, A., and Sgouros, S. (2009). Neuropsychological sequelae and quality of life following treatment of posterior fossa ependymomas in children. Child’s Nervous System, 25, 1313–1320. doi:10.1007/s00381-009-0927-2.
  • Merchant, T. E. et al. (2019). Conformal Radiation Therapy for Pediatric Ependymoma, Chemotherapy for Incompletely Resected Ependymoma, and Observation for Completely Resected, Supratentorial Ependymoma. Journal of Clinical Oncology: Official Journal of the American Society of Clinical Oncology, 37(12), 974–983. doi:10.1200/JCO.18.01765.
  • Conklin, H. M., Li, C., Xiong, X., Ogg, R. J., and Merchant, T. E. (2008). Predicting change in academic abilities after conformal radiation therapy for localized ependymoma. Journal of Clinical Oncology: Official Journal of the American Society of Clinical Oncology, 26(24), 3965–3970. doi:10.1200/JCO.2007.15.9970.
  • Netson, K. L., Conklin, H. M., Wu, S., Xiong, X., and Merchant, T. E. (2012). A 5-year investigation of children’s adaptive functioning following conformal radiation therapy for localized ependymoma. International Journal of Radiation Oncology, Biology, Physics, 84(1), 217–223.e1. doi:10.1016/j.ijrobp.2011.10.043.
  • Puget, S. et al. (2009). Injuries to inferior vermis and dentate nuclei predict poor neurological and neuropsychological outcome in children with malignant posterior fossa tumors. Cancer, 115, 1338–1347. doi:10.1002/cncr.24150.
  • Willard, V. W., Berlin, K. S., Conklin, H. M., and Merchant, T. E. (2019). Trajectories of psychosocial and cognitive functioning in pediatric patients with brain tumors treated with radiation therapy. Neuro-Oncology, 21(5), 678–685. doi:10.1093/neuonc/noz010.

Psih. Mădălina Simion

Psiholog clinician; neuropsiholog la Centrul de excelență MindCare din MedLife

S-a specializat in evaluarea complexa psihologica si neuropsihologica a copiilor, adolescentilor si adultilor cu afectiuni medicale (ADHD, anxietate, intarzieri in dezvoltare, tulburari genetice, tumori cerebrale, epilepsie, hidrocefalie, traumatisme cranio-cerebrale, etc) in vederea psihodiagnosticului.

A urmat o formare de 450 de ore teoretice si 500 de ore de practica in neuropsihologie clinica (Máster en Neuropsicología Clínica, Instituto Superior de Estudios Psicológicos (ISEP), acreditat de Consiliul General de Psihologie din Spania pentru specializarea in neuropsihologie clinica, program ce indeplineste ghidurile internationale de instruire ale Conferintei din Huston pentru acreditarea de psiholog expert in neuropsihologie clinica in Spania.

Interese profesionale: mapare corticala intraoperatorie, fMRI, functionare executiva

Write a comment:

*

Your email address will not be published.

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2015 - 2021