Istoric și Motivul Testării

Mihai, un băiat de șase ani, a fost trimis din nou pentru evaluare neuropsihologică, aceasta fiind a treia sa evaluare de acest tip. Motivul trimiterii a fost dificultatea sa persistentă de a respecta regulile și de a menține atenția. Prima sa evaluare a avut loc la vârsta de patru ani, la recomandarea neurologului, din cauza unui traumatism cranian sever suferit în urma sindromului copilului scuturat (SBS).

La doar patru luni și jumătate, Mihai a fost găsit inconștient în casa bonei sale. Stabilizarea sa inițială a necesitat măsuri medicale urgente, inclusiv intubarea pentru a-i asigura căile respiratorii deschise și utilizarea unui ventilator pentru a-i susține respirația. A petrecut trei zile în comă, timp în care prezenta rigiditate la nivelul membrelor superioare și pumnii strânși, dar răspundea la durere prin reflexe motorii ale membrelor inferioare. Datorită presiunii intracraniene crescute, medicii au fost nevoiți să îi monteze un șunt peritoneal subdural, care ajută la drenarea lichidului din spațiul subdural în cavitatea abdominală pentru a reduce presiunea asupra creierului. Mihai a fost internat timp de o săptămână în unitatea de terapie intensivă pediatrică, urmată de o ședere de trei săptămâni în spital pentru recuperare și monitorizare.

La externare, Mihai a fost diagnosticat cu sindromul copilului scuturat (SBS), hemoragie subdurală în regiunea frontală dreaptă și parietală, hemoragii retiniene și convulsii posttraumatice. Aceste diagnostice reflectă gravitatea leziunilor suferite și impactul lor asupra sănătății sale. În plus, scanările cerebrale au arătat prezența unei leziuni anterioare, care fusese deja prezentă înainte de incidentul care a dus la spitalizarea sa, sugerând că Mihai ar fi putut fi expus la traume repetate.

După accidentul traumatic, Mihai a fost tratat cu fenitoină, un medicament anticonvulsivant, pentru a controla și preveni convulsiile. Tratamentul cu fenitoină a durat un an și a fost întrerupt după acest interval. În ceea ce privește recuperarea vizuală, retina lui Mihai s-a vindecat, ceea ce indică o ameliorare a leziunilor oculare directe. Cu toate acestea, medicii suspectau că ar putea exista o deteriorare la nivel cortical, în special în zonele creierului responsabile de procesarea informațiilor vizuale, ceea ce ar putea afecta capacitatea sa de a vedea și interpreta corect stimulii vizuali.

Pentru a sprijini dezvoltarea sa, Mihai a beneficiat de o gamă largă de terapii. Aceste terapii au inclus terapia de integrare senzorială, care ajută la procesarea și răspunsul adecvat la informațiile senzoriale; terapia ocupațională, care vizează îmbunătățirea abilităților motorii fine și a independenței în activitățile zilnice; kinetoterapia, care se concentrează pe dezvoltarea abilităților motorii grosiere și a forței musculare; și logopedia, care sprijină dezvoltarea comunicării verbale și nonverbale.

După ce a împlinit trei ani, Mihai a fost înscris într-un program de grădiniță destinat copiilor de patru ani, pe care l-a urmat timp de doi ani. În această perioadă, a continuat să primească servicii de terapie ocupațională și fizică pentru a-i sprijini dezvoltarea și pentru a aborda orice deficiențe persistente. Aceste intervenții terapeutice au fost esențiale pentru a-i oferi lui Mihai suportul necesar pentru a-și dezvolta abilitățile și pentru a face față provocărilor asociate cu leziunile sale anterioare.

Dezvoltarea lui Mihai a fost grav afectată din cauza abuzului sever pe care l-a suferit. În perioada prenatală și la naștere, dezvoltarea sa a fost normală, fără probleme observabile. În primele luni de viață, Mihai a atins mai multe etape importante de dezvoltare motorie: zâmbea, se rostogolea și își ținea capul sus, ceea ce indică o dezvoltare sănătoasă și tipică pentru vârsta sa. Totuși, după ce a fost scuturat violent, Mihai a pierdut aceste abilități motorii esențiale.

Un aspect notabil al dezvoltării sale motorii este că Mihai nu a mers niciodată de-a bușilea, o etapă importantă în dezvoltarea coordonării și a forței musculare. Cu toate acestea, a reușit să se așeze independent la vârsta de 13 luni și să înceapă să meargă la 14 luni. Mersul său, însă, prezenta anomalii evidente: nu își folosea mâinile pentru echilibru și stabilitate, ceea ce sugerează probleme de coordonare și posibile deficite motorii fine și grosiere.

În contrast cu dificultățile sale motorii, dezvoltarea limbajului a fost un punct forte pentru Mihai. Până la vârsta de un an, el era capabil să rostească câteva cuvinte, demonstrând abilități de comunicare verbale timpurii. Acest aspect al dezvoltării sale sugerează că, în ciuda traumelor suferite, Mihai a avut capacitatea de a învăța și de a utiliza limbajul, ceea ce poate fi un indicator pozitiv pentru intervențiile terapeutice ulterioare.

După accident, Mihai a prezentat o sensibilitate emoțională extremă, fiind adesea inconsolabil. El a devenit extrem de sensibil la texturi și la atingere, manifestând o aversiune puternică față de orice formă intensă de afecțiune fizică. Această hipersensibilitate s-a extins și la percepțiile vizuale și auditive, făcându-l să reacționeze puternic la imagini și sunete. Cu toate acestea, simțurile sale de auz, gust și miros erau considerate a fi intacte și foarte acute, nefiind afectate de accident.

Mihai avea o teamă pronunțată de animale și de a dormi singur, ceea ce indica o anxietate crescută și un sentiment de vulnerabilitate. El era capabil să își exprime aceste temeri prin comenzi clare despre ce ar trebui să facă în diverse situații, demonstrând o nevoie puternică de control. Această nevoie de control se manifesta și printr-o sensibilitate crescută la schimbări, Mihai având nevoie ca rutinele să fie respectate cu strictețe pentru a se simți în siguranță.

De asemenea, Mihai era foarte atent la detalii și putea deveni emoțional frustrat dacă lucrurile nu erau așa cum și-ar fi dorit. De exemplu, dacă ușile nu erau închise sau dacă hainele sale nu erau aranjate conform preferințelor sale, reacționa negativ. Părinții săi au înțeles aceste nevoi și au încercat să îl pregătească pentru tranziții, folosind cronometre pentru a-i indica momentul schimbărilor iminente. Ei s-au adaptat la rutinele sale pentru a-i oferi un sentiment de stabilitate și predictibilitate.

Din punct de vedere social, Mihai a fost inițial dezinteresat de interacțiunile cu colegii săi până la începutul școlii. Acest dezinteres social poate fi asociat cu dificultățile sale emoționale și cu nevoia de a avea un mediu controlat și previzibil. Începerea școlii a reprezentat o schimbare semnificativă în viața sa, oferindu-i oportunități noi de a interacționa și de a se adapta la un mediu social mai larg.

Mihai trăia într-un mediu familial alături de mama sa, care lucra part-time ca manager de produs, tatăl său, care era profesor, și sora sa mai mică, în vârstă de trei ani. Contextul familial al lui Mihai includea și un istoric semnificativ de tendințe obsesiv-compulsive la tatăl său, ceea ce ar putea sugera o predispoziție genetică sau un model comportamental influențat de mediul familial.

La vârstele de patru și cinci ani, Mihai a fost supus unor teste neuropsihologice care au identificat o serie de deficite reziduale. Aceste deficite erau notabile în mai multe domenii esențiale pentru dezvoltarea sa. În primul rând, percepția vizuală era afectată, ceea ce înseamnă că Mihai avea dificultăți în a interpreta corect informațiile vizuale. În al doilea rând, abilitățile sale motorii erau compromise, manifestând dificultăți ataxice (probleme de coordonare și echilibru) și apraxice (dificultăți în efectuarea mișcărilor voluntare).

Atenția și funcționarea executivă, care includ abilități precum planificarea, organizarea și controlul comportamentului, erau de asemenea afectate. Mihai întâmpina dificultăți în sarcinile care necesitau integrarea mai multor abilități simultan, cum ar fi denumirea imaginilor și construcția vizuospațială, ceea ce sugerează probleme în procesarea și combinarea informațiilor din diferite surse.

Cu toate acestea, Mihai avea puncte forte aproape corespunzătoare vârstei sale în domeniul cunoștințelor verbale, ceea ce indică faptul că, în ciuda deficitelor sale, avea o capacitate relativ bună de a învăța și de a utiliza limbajul. Aceasta ar putea fi o bază solidă pentru intervențiile educaționale și terapeutice.

În ciuda acestor puncte forte, existau preocupări persistente legate de comportamentele sale opoziționale și de tendințele de control. Aceste comportamente ar putea fi o modalitate prin care Mihai încearcă să gestioneze anxietatea și nesiguranța cauzate de deficitele sale neuropsihologice. Abordarea acestor comportamente ar necesita o strategie terapeutică cuprinzătoare, care să includă atât suport emoțional, cât și intervenții comportamentale structurate.

Mihai beneficia de sesiuni regulate cu un psiholog, având ca principal obiectiv îmbunătățirea abilităților sale sociale. Această intervenție terapeutică s-a dovedit a fi foarte eficientă, conform raportărilor părinților săi, care au observat o îmbunătățire semnificativă în modul în care Mihai se juca și interacționa cu alții, contribuind astfel la dezvoltarea sa socială.

În ceea ce privește educația sa formală, Mihai urma să frecventeze o grădiniță cu program complet, beneficiind de sprijinul unui asistent educațional care era împărțit între trei elevi. Această măsură avea scopul de a-i oferi suport suplimentar pentru a se adapta mai bine la mediul școlar. Pe lângă aceasta, Mihai primea servicii de terapie ocupațională de trei ori pe săptămână, axate pe dezvoltarea abilităților motorii fine, esențiale pentru activitățile zilnice și pentru progresul academic. De asemenea, terapia fizică era disponibilă la nevoie, pentru a aborda eventualele deficiențe motorii grosiere.

Un aspect important al programului său educațional era participarea la „Handwriting Without Tears,” un program specializat în dezvoltarea abilităților de scriere timpurie. Acest program era menit să-l ajute pe Mihai să-și îmbunătățească abilitățile de scriere, care sunt esențiale pentru succesul academic ulterior.

Cu toate acestea, părinții lui Mihai aveau preocupări serioase legate de comportamentul său, care părea să împiedice progresul în multe domenii. Profesorii și părinții săi întâmpinau dificultăți în a evalua capacitățile reale ale lui Mihai, deoarece el avea tendința de a negocia constant sarcinile pe care nu dorea să le îndeplinească sau de a amâna executarea acestora. De exemplu, în cadrul sesiunilor de terapie, Mihai făcea înțelegeri de tipul „O voi face dacă o faci și tu,” arătând o nevoie de reciprocitate și control în situații. Aceste comportamente reprezentau o barieră semnificativă pentru progresul său, necesitând strategii de management comportamental bine structurate și consecvente pentru a-l ajuta pe Mihai să își dezvolte abilitățile și să se adapteze mai bine la cerințele academice și sociale.

Părinții lui Mihai au observat o îmbunătățire semnificativă în capacitatea sa de a-și menține atenția, mai ales în timpul activităților de joc. Aceasta sugerează că Mihai poate să se concentreze mai bine atunci când este implicat în activități care îl interesează. Cu toate acestea, el continuă să aibă dificultăți în a-și menține atenția asupra sarcinilor care nu îi sunt pe plac, ceea ce indică o diferențiere clară între motivația intrinsecă și extrinsecă în comportamentul său.

Din punct de vedere emoțional, Mihai a devenit mai puțin temător decât la evaluările anterioare, dar părinții săi remarcă faptul că el rămâne mai anxios comparativ cu colegii săi de aceeași vârstă. Această anxietate persistentă este o sursă majoră de îngrijorare pentru părinți. Mihai are episoade zilnice de plâns intens, care pot dura între 30 și 60 de minute, în situațiile în care nu obține ceea ce își dorește sau când cineva îi ia jucăria. Părinții nu au găsit alte modalități eficiente de a-l calma decât să-i cedeze cererilor, ceea ce poate întări comportamentele problematice.

Un alt aspect important observat de părinți este comparația între Mihai și sora sa de trei ani. În timp ce sora sa este capabilă să-și exprime verbal sentimentele, Mihai întâmpină dificultăți în acest sens, ceea ce sugerează un deficit în abilitățile sale de comunicare emoțională. Acest lucru poate contribui la frustrarea și anxietatea sa.

Din punct de vedere social, Mihai continuă să aibă dificultăți în interacțiunile cu colegii săi, dar există o îmbunătățire notabilă în interesul său social și în frecvența interacțiunilor cu aceștia. Aceasta reprezintă un progres semnificativ, indicând că Mihai începe să se adapteze mai bine la mediul social.

Cognitiv, părinții recunosc că Mihai rămâne întârziat în anumite domenii, dar observă și progrese. De exemplu, Mihai știe alfabetul și poate recunoaște unele litere, și este capabil să numere până la 30, deși încă nu recunoaște numerele. Aceasta sugerează că Mihai are o bază de cunoștințe care se dezvoltă treptat. Totuși, el continuă să manifeste o tendință semnificativă de a persevera asupra unor lucruri specifice, cum ar fi motoarele sau obiectele cu roți, indicând o posibilă focalizare obsesivă sau un interes intens în aceste domenii.

Per ansamblu, deși Mihai face progrese în anumite domenii, persistă preocupări semnificative legate de comportamentul său emoțional și social, precum și de dezvoltarea sa cognitivă. Aceste aspecte necesită o abordare terapeutică continuă și adaptată pentru a sprijini dezvoltarea sa holistică.

Rezultatele testelor

Evaluarea neuropsihologică a lui Mihai a fost condusă cu un scop triplu, care a influențat alegerea testelor utilizate.

În primul rând, dat fiind istoricul său îndelungat de dificultăți în reglarea emoțională și comportamentală, a fost esențial să se concentreze pe identificarea deficitelor neuropsihologice în domeniul atenției și funcționării executive. Aceste deficite ar putea oferi o explicație pentru dificultățile sale în gestionarea emoțiilor și comportamentelor, contribuind la dezvoltarea unor strategii de intervenție mai eficiente.

În al doilea rând, evaluarea a avut ca obiectiv determinarea magnitudinii și ritmului de dobândire a abilităților neuropsihologice de către Mihai. Aceasta a implicat compararea rezultatelor actuale cu datele din evaluările anterioare pentru a identifica progresul sau stagnarea în dezvoltarea sa. Această abordare longitudinală a permis o înțelegere mai clară a traiectoriei sale de dezvoltare neuropsihologică.

În al treilea rând, având în vedere că Mihai a ajuns la vârsta de 6 ani, s-a considerat necesar să se efectueze evaluări cuprinzătoare ale cogniției și memoriei. Aceste evaluări au fost menite să ofere o imagine detaliată a capacităților sale cognitive generale și a funcționării memoriei, aspecte esențiale pentru planificarea educațională și intervențiile terapeutice.

Pe lângă testele standardizate, s-au realizat observații calitative atente, având în vedere dificultățile lui Mihai cu procesarea senzorială de bază și concentrarea atenției. Aceste observații au oferit informații valoroase despre modul în care Mihai răspunde la diferite stimuli și sarcini, contribuind la o înțelegere holistică a nevoilor și capacităților sale.

Prin abordarea acestor trei obiective, evaluarea a furnizat o bază solidă pentru dezvoltarea unor intervenții personalizate care să sprijine progresul lui Mihai în diverse domenii de funcționare neuropsihologică.

Mihai a participat la două sesiuni de evaluare, iar comportamentul său a fost consistent pe parcursul acestora. La început, Mihai a avut dificultăți semnificative în a se separa de părinți, manifestând un comportament plângăcios atunci când s-a încercat acest lucru. Cu toate acestea, într-un moment al testării, tatăl său a reușit să părăsească camera, iar Mihai a continuat să funcționeze adecvat în absența acestuia, demonstrând o capacitate de adaptare în condiții de stres inițial.

În fiecare săptămână, Mihai prezenta o ezitare inițială, dar se acomoda rapid cu examinatori. Acest comportament sugerează o anxietate de separare inițială, urmată de o adaptare relativ rapidă la mediul de testare și la persoanele implicate.

Un aspect remarcabil al comportamentului său a fost necesitatea frecventelor îndemnuri și reamintiri pentru a se asigura că privea stimulii vizuali înainte de a răspunde. Aceasta indică o posibilă dificultate în menținerea atenției vizuale și în procesarea stimulilor vizuali. De asemenea, Mihai a avut nevoie de redirecționări frecvente pentru a rămâne concentrat pe sarcinile de testare, dar nu a manifestat comportamente hiperactive și nu a părăsit scaunul, ceea ce sugerează că dificultățile sale de concentrare nu erau asociate cu hiperactivitate.

Era evident că Mihai dorea să performeze bine în majoritatea timpului, dar au existat ocazii în care părea să ofere răspunsuri incorecte pentru a evita situația de testare. Acest comportament de evitare poate fi interpretat ca o strategie de coping pentru a gestiona stresul și anxietatea asociate cu testarea.

În ciuda acestor dificultăți, Mihai s-a dovedit a fi foarte sociabil și plăcut de lucrat cu el, ceea ce sugerează că are abilități sociale pozitive și o capacitate de a stabili relații interpersonale.

Mihai a continuat să aibă dificultăți în manipularea mâinilor, în special atunci când era solicitat să execute comenzi specifice. Aceasta indică posibile deficite motorii fine și o dificultate în coordonarea motorie la comandă.

Pe baza acestor observații, rezultatele testelor au fost considerate a fi o reprezentare exactă a nivelului său actual de funcționare, oferind o imagine clară a capacităților și dificultăților sale (Tabelul 1). Aceste informații sunt esențiale pentru a dezvolta strategii de intervenție și suport adecvate pentru a sprijini progresul lui Mihai în diverse domenii de dezvoltare.

Tabelul 1 Intelectual

Scoruri la Wechsler Intelligence Scale for Children – Fourth Edition (WISC-IV)Scor StandardPercentilă
Indice de Înțelegere Verbală8110
Indice de Raționament Perceptual591
Indice de Memorie de Lucru744
Similarități(6)
Vocabular(7)
Înțelegere(7)
Cuburi(4)
Concepte Grafice(2)
Matrici(4)
Memoria Numerelor(5)
Secvență Literă-Număr(6)
Codare(8)
Căutare de Simboluri(10)

Acest tabel prezintă rezultatele obținute de Mihai la Wechsler Intelligence Scale for Children – Fourth Edition, evidențiind scorurile sale standardizate și percentila corespunzătoare pentru fiecare indice și subtest.

În evaluarea neuropsihologică a lui Mihai, testele specifice pentru viteza de procesare, cum ar fi codificarea și căutarea de simboluri, nu au fost administrate. Această decizie a fost luată din cauza dificultăților semnificative pe care Mihai le prezenta în procesarea vizuală și controlul motor, ceea ce ar fi afectat negativ acuratețea și relevanța rezultatelor acestor teste. Din acest motiv, nu a fost posibilă calcularea unui IQ total pentru Mihai.

În general, abilitățile verbale ale lui Mihai se situau în intervalul inferior al mediei, ceea ce reprezenta un punct forte semnificativ pentru el. Aceasta înseamnă că Mihai avea o capacitate relativ bună de a înțelege și utiliza limbajul, deși aceste abilități erau încă sub media generală. În contrast, abilitățile sale generale nonverbale și vizuospațiale erau mult mai slabe, situându-se în intervalul deficienței mentale ușoare. Aceste abilități includ capacitatea de a percepe și interpreta informațiile vizuale și de a efectua sarcini care implică raționament spațial.

Memoria de lucru a lui Mihai, care se referă la capacitatea de a păstra și manipula mental informațiile pe termen scurt, era în intervalul borderline al deficienței. Aceasta indică faptul că Mihai întâmpina dificultăți semnificative în gestionarea și utilizarea informațiilor în timp real, ceea ce poate afecta performanța sa în sarcini academice și de zi cu zi.

Aceste constatări sunt în concordanță cu rezultatele obținute în evaluările cognitive anterioare, efectuate când Mihai avea 4 ani. Aceste evaluări anterioare au documentat, de asemenea, o discrepanță semnificativă între abilitățile sale verbale mai puternice și abilitățile nonverbale și vizuospațiale mai slabe. Această discrepanță continuă să fie evidentă și sugerează că, în timp ce Mihai a făcut unele progrese în dezvoltarea sa, dificultățile fundamentale în domeniul abilităților nonverbale și vizuospațiale persistă.

Tabelul 2 Alte funcții cognitive

TesteScorPercentilă
NEPSY
Pisici – Atenție vizuală
Timp 2–10
Omisiuni<2
Comisiuni<2
Atenție auditivă
Omisiuni2–10
Comisiuni26–75
Turnul(2)<1
Săgeți (3)
Memoria fețelor755
Kaufman Assessment Battery for Children
Închidere Gestaltică (1)
Wide Range Assessment of Memory and Learning – Second Edition
Învățare verbală 8516
Reamintire întârziată9025
Recunoaștere 9025
Memoria poveștilor809
Reamintire întârziată 702
Recunoaștere9025
Memoria designurilor551
Recunoaștere9025
Memoria propozițiilor 8516

Notă:

  • Scor: Scor standardizat.
  • Percentilă: Poziția relativă în distribuția normativă.

Acest tabel prezintă rezultatele obținute de Mihai la diverse teste cognitive, evidențiind scorurile sale standardizate și percentila corespunzătoare pentru fiecare test și subtest.

Mihai a continuat să întâmpine dificultăți semnificative în realizarea sarcinilor motorii care i-au fost administrate în cadrul evaluării. Una dintre sarcini presupunea lovirea rapidă a degetelor împreună și apoi într-o secvență specifică. Performanța sa a fost sever afectată de problemele sale de atenție, astfel încât nu a reușit să lovească degetele consistent în timpul alocat. Aceasta sugerează o lipsă de coordonare și de control motor fin, influențată de dificultățile sale de concentrare. În plus, Mihai nu a fost capabil să finalizeze programul motor de lovire a degetelor într-o secvență, ceea ce indică probleme în planificarea și execuția mișcărilor secvențiale.

Într-o altă sarcină, Mihai trebuia să demonstreze planificarea motorie prin copierea mișcărilor de poziționare a degetelor. Această sarcină a fost întreruptă deoarece Mihai nu a reușit să realizeze majoritatea pozițiilor mâinilor. Aceasta evidențiază dificultăți semnificative în coordonarea motorie fină și în planificarea motorie, care sunt esențiale pentru executarea mișcărilor complexe.

Aceste constatări sugerează că Mihai continua să prezinte apraxie construcțională, o tulburare care afectează capacitatea de a efectua mișcări coordonate și secvențiale. Apraxia construcțională implică dificultăți în utilizarea mâinilor, copierea mișcărilor motorii și secvențierea motorie manuală, depășind problemele simple de motricitate manuală. Aceasta înseamnă că Mihai are dificultăți nu doar în realizarea mișcărilor individuale, ci și în organizarea și secvențierea acestor mișcări într-un mod coerent.

În plus, Mihai a fost supus unei măsuri de integrare vizuo-spațială, în care trebuia să traseze în interiorul unei piste de curse asemănătoare unui labirint. În această sarcină, Mihai a făcut numeroase erori și a avut dificultăți în a-și păstra ritmul, ceea ce i-a afectat semnificativ performanța. Aceste dificultăți indică probleme în percepția și coordonarea vizuo-spațială, esențiale pentru realizarea sarcinilor care necesită precizie și control motor fin.

Deși Mihai a întâmpinat aceste dificultăți, este de remarcat faptul că în testările anterioare nu a reușit să încerce această sarcină, ceea ce sugerează o posibilă evoluție în capacitatea sa de a aborda sarcini noi, chiar dacă rezultatele nu au fost ideale. Evaluările de atenție vizuală și auditivă au fost extrem de provocatoare pentru Mihai. El a făcut numeroase erori de omisiune, unde nu a răspuns la stimuli relevanți, și erori de comitere, unde a răspuns incorect la stimuli irelevanți. Aceste erori indică o inatenție semnificativă și un nivel ridicat de impulsivitate.

Observațiile comportamentale au relevat că Mihai avea dificultăți majore în menținerea atenției pentru perioade semnificative de timp. Era foarte ușor distras de orice gânduri sau sunete din mediul său, ceea ce i-a afectat capacitatea de a se concentra pe sarcinile date. Aceasta sugerează o sensibilitate crescută la stimuli externi și o capacitate redusă de filtrare a distragerilor.

În plus, Mihai a întâmpinat dificultăți semnificative în învățarea și aplicarea regulilor necesare pentru a finaliza sarcinile. De exemplu, în sarcini simple cum ar fi „când auzi cuvântul roșu, pune piesa roșie în cutie,” Mihai uita constant regulile sau nu reușea să le aplice corect. Aceasta indică probleme în memoria de lucru și în capacitatea de a reține și executa instrucțiuni.

Un exemplu specific de sarcină a fost una care măsura capacitatea de planificare, secvențiere și generare de strategii. Sarcina presupunea rearanjarea bilelor colorate pe țăruși de înălțimi diferite pentru a se potrivi cu o configurație de obiectiv prezentată. Deși Mihai a muncit din greu și a depus efort considerabil, a avut tendința de a avea răspunsuri perseverative, repetând aceleași greșeli, și nu a reușit să învețe regulile de bază necesare pentru a finaliza sarcina corect. Aceasta sugerează dificultăți în flexibilitatea cognitivă și în adaptarea strategiilor în funcție de feedback-ul primit.

Capacitatea lui Mihai de a înțelege și procesa informațiile vizuo-spațiale era semnificativ sub nivelul așteptat pentru vârsta sa, acest deficit fiind un rezultat major al leziunii cerebrale suferite în copilăria timpurie. Evaluările au arătat că Mihai întâmpina dificultăți considerabile în sarcini care implicau integrarea și interpretarea informațiilor vizuo-spațiale. De exemplu, într-o sarcină care presupunea combinarea unor piese disparate pentru a forma o imagine familiară, Mihai a avut dificultăți majore. El a perceput bucăți dintr-o față ca fiind o frunză, un scaun ca fiind un câine și un ciocan ca fiind o cruce. Aceste interpretări greșite indică probleme semnificative în percepția vizuo-spațială și în capacitatea de a integra părțile într-un întreg coerent.

Un alt exemplu de dificultate vizuo-spațială a fost observat atunci când Mihai a fost prezentat cu o serie de săgeți și i s-a cerut să identifice care două indicau centrul unei ținte mari. A avut dificultăți similare în această sarcină, ceea ce sugerează probleme în percepția direcțională și în interpretarea relațiilor spațiale.

Într-o sarcină de conștientizare spațială și tactilă, în care Mihai a fost legat la ochi și i s-a cerut să plaseze diverse forme într-un panou de formă, el a întâmpinat dificultăți în rezolvarea problemelor și în organizarea necesară pentru a finaliza sarcina. Cu toate acestea, nu părea să aibă dificultăți cu aspectele spațiale ale sarcinii, indicând că, deși avea probleme cu organizarea și planificarea, înțelegea relațiile spațiale dintre obiecte. Acest lucru este în concordanță cu observațiile părinților săi, care au raportat că Mihai a învățat locația tastelor de pe telefon pentru a introduce numerele de telefon. Aceasta sugerează că, în ciuda dificultăților sale, Mihai are o anumită capacitate de a învăța și de a reține relațiile spațiale în contexte familiare și bine structurate.

Performanța lui Mihai la o sarcină de învățare a unei liste verbale a fost ușor afectată atunci când a fost evaluată reactualizarea imediată, indicând dificultăți în procesarea și reținerea rapidă a informațiilor noi. Cu toate acestea, după un interval de întârziere și la proba de recunoaștere, performanța sa a fost în medie, sugerând că, odată ce informațiile au fost consolidate în memorie, Mihai a reușit să le rețină destul de bine. Acest tipar sugerează că atenția sa variabilă a influențat capacitatea sa de a învăța informațiile inițial, dar odată ce materialul a fost învățat, Mihai a reușit să-l rețină eficient.

Memoria lui Mihai pentru informațiile verbale prezentate într-un context, cum ar fi poveștile, a fost ușor afectată atât la rechemarea imediată, cât și la cea întârziată. Aceasta indică dificultăți în reținerea și rechemarea informațiilor contextuale complexe pe termen scurt și lung. Cu toate acestea, Mihai a obținut un scor în intervalul mediu la sarcina de recunoaștere, sugerând că are o capacitate mai bună de a recunoaște informațiile contextuale atunci când i se oferă indicii.

Memoria sa pentru propoziții a fost, de asemenea, ușor afectată, indicând dificultăți în reținerea și rechemarea propozițiilor verbale pe termen scurt. În sarcinile de memorie nonverbală, performanța lui Mihai a fost ușor afectată la rechemarea fețelor, indicând dificultăți moderate în reținerea și rechemarea informațiilor vizuale complexe. Performanța sa a fost sever afectată la rechemarea designurilor geometrice, sugerând dificultăți semnificative în reținerea și rechemarea informațiilor vizuo-spațiale complexe.

Cu toate acestea, performanța sa a fost în medie atunci când i s-a cerut să recunoască formele geometrice în loc să le recheme liber din memorie. Acest lucru sugerează că Mihai beneficiază de indiciile furnizate și are o capacitate mai bună de recunoaștere decât de rechemare liberă. În general, Mihai a beneficiat foarte mult de indiciile furnizate în timpul fiecărei probe de recunoaștere și a obținut scoruri bine în intervalul mediu pentru informațiile verbale și nonverbale. Acest lucru indică faptul că, deși Mihai întâmpină dificultăți în reținerea și reactualizarea liberă a informațiilor, el este destul de capabil să formeze noi amintiri și să rețină eficient informațiile atunci când i se oferă suport suplimentar sub formă de indicii.

Recomandări

Rezultatele detaliate ale acestei evaluări, împreună cu observațiile clinice asupra comportamentului lui Mihai, au evidențiat că activitățile care implică funcțiile emisferei drepte, cum ar fi angajarea, dezangajarea și menținerea atenției, sunt sever afectate la Mihai. De asemenea, funcțiile executive, care sunt esențiale pentru învățarea și aplicarea regulilor necesare pentru reglarea emoțională și comportamentală, continuă să fie o provocare majoră pentru el.

Dificultățile comportamentale ale lui Mihai par să fie în mare parte rezultatul deficitelor sale cognitive. Deși Mihai este extrem de verbal și are cunoștințe și memorie verbale bune, aceste abilități sunt utilizate adesea pentru a masca sau a distrage atenția de la deficitele sale. El este capabil să discute despre diverse subiecte într-un mod matur și adecvat vârstei sale, dar folosește adesea cuvinte, scuze și strategii de manipulare pentru a justifica sau a evita sarcinile dificile. Verbalizările sale sunt raționalizări precise, ceea ce poate face ca Mihai să pară foarte manipulator și dificil de gestionat în contextul finalizării sarcinilor.

Observațiile clinice au arătat că Mihai continuă să aibă dificultăți extreme în a învăța și a aplica reguli comportamentale, cu excepția cazului în care recompensa proprie era suficient de mare pentru a-i menține atenția și motivația. Chiar și atunci când respectă regulile, Mihai își pierde ușor atenția și capacitatea de a urma regulile, evidențiind probleme semnificative în funcționarea sa executivă. Aceasta este o demonstrație clară a interdependenței dintre funcționarea executivă și comportament, arătând că, deși sunt complementare, nu sunt echivalente.

Intervențiile comportamentale stricte implementate de părinți, terapeuți și profesori au avut succes în reducerea neconformității lui Mihai, dar nu au reușit să îmbunătățească dificultățile sale legate de funcționarea executivă. Acest lucru sugerează că, pe lângă strategiile de management comportamental, Mihai ar putea beneficia de intervenții specifice care să vizeze îmbunătățirea funcțiilor sale executive, cum ar fi tehnici de antrenament cognitiv, strategii de auto-reglare și programe de dezvoltare a abilităților sociale și emoționale.

Dificultățile comportamentale ale lui Mihai par să fie similare cu problemele de reglare comportamentală întâlnite la copiii cu tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD). Cu toate acestea, este esențial de subliniat că dificultățile de atenție și impulsivitatea lui Mihai sunt în principal rezultatul leziunii cerebrale timpurii pe care a suferit-o, ceea ce le diferențiază fundamental de ADHD-ul primar.

Prezentarea simptomelor lui Mihai ar putea fi mai corect încadrată într-un diagnostic de ADHD dobândit sau secundar, care este o formă de ADHD apărută ca urmare a unei leziuni cerebrale sau a altor condiții medicale. În acest context, tratamentele farmacologice pot oferi un anumit grad de ameliorare a simptomelor. Cu toate acestea, este important de menționat că copiii cu leziuni neurologice care duc la probleme primare de atenție, concentrare și control al impulsurilor nu răspund întotdeauna la tratamentele farmacologice în același mod ca și copiii cu ADHD primar. Acest lucru necesită adesea o abordare de management care implică încercări cu mai multe medicamente și ajustări de doză pentru a găsi combinația optimă.

Un exemplu notabil al răspunsului pozitiv al lui Mihai la tratamentul farmacologic este faptul că, la vârsta de 7 ani, el a răspuns bine la medicamentele stimulante. Acest tratament a avut un impact semnificativ, permițându-i lui Mihai să învețe să citească la scurt timp după începerea tratamentului. Acest progres sugerează că, deși tratamentele farmacologice pot necesita ajustări și încercări multiple, ele pot avea un impact pozitiv semnificativ asupra funcționării cognitive și comportamentale a copiilor cu ADHD dobândit sau secundar.

Evaluarea lui Mihai a evidențiat o diferență previzibilă între capacitățile sale de procesare verbală și nonverbală. În ceea ce privește cunoștințele și raționamentul verbal, Mihai s-a situat în intervalul inferior al mediei, ceea ce indică o performanță acceptabilă, dar nu excepțională, în comparație cu normele pentru vârsta sa. Cu toate acestea, abilitățile sale nonverbale au fost semnificativ sub nivelul așteptat pentru vârsta sa, evidențiind dificultăți majore în acest domeniu.

Mihai a demonstrat deficite fundamentale în mai multe arii esențiale, inclusiv funcționarea senzorială (în special vizuală), funcționarea motorie, atenția și funcționarea executivă. Aceste deficite de bază sunt critice deoarece măsurile nonverbale se bazează în mare parte pe aceste abilități. De exemplu, testele nonverbale care evaluează abilitățile de rezolvare a problemelor vizuo-spațiale sau de coordonare motorie sunt direct afectate de capacitatea sa vizuală și motorie, precum și de atenția și funcționarea executivă.

Un aspect interesant al evaluării a fost observarea abilităților spațiale ale lui Mihai. Atunci când componentele motorii și vizuale au fost eliminate din sarcini, abilitățile sale spațiale au fost mai puțin perturbate. Aceasta sugerează că, în absența deficitelor vizuale și motorii, Mihai are o capacitate spațială relativ intactă. Acest lucru a fost confirmat atât prin raportul părinților săi, cât și prin testările specifice care au eliminat aceste componente.

Această constatare indică faptul că dificultățile lui Mihai în domeniul nonverbal nu sunt neapărat legate de capacitatea sa de a înțelege și a manipula concepte spațiale, ci mai degrabă de deficitele sale senzoriale și motorii care interferează cu performanța sa în sarcinile nonverbale. De exemplu, într-o sarcină care necesită manipularea obiectelor sau desenarea unor forme, deficitele motorii și vizuale ar putea afecta negativ performanța sa, chiar dacă înțelegerea sa spațială este adecvată.

Evoluția leziunilor lui Mihai și rezultatele neuropsihologice, emoționale și funcționale pe termen lung sunt caracteristice sindromului copilului scuturat (SBS). Studiile realizate de Barlow, Thomson, Johnson, & Minns (2005), Duhaime, Alario, & Lewander (1992) și Ewing-Cobbs, Prasad, Kramer, & Landry (1999) au evidențiat că traumatismul cranian (TBI) este una dintre principalele cauze de deces și dizabilitate în copilărie. În mod specific, trauma craniană provocată, sau SBS, este principala cauză de TBI la copiii sub 2 ani.

Acest tip de leziune nu discriminează și afectează toate categoriile demografice, fiind aproape întotdeauna cauzată de o persoană cunoscută de familie. Printre cele mai comune simptome asociate cu SBS se numără hemoragia retiniană, hemoragia subdurală, presiunea intracraniană crescută și convulsiile. Aceste simptome sunt indicative ale severității leziunii și necesită intervenție medicală imediată.

În cazul în care copilul supraviețuiește, riscurile pe termen lung sunt considerabile. Acestea includ posibilitatea unei stări vegetative persistente, tulburări vizuale care pot merge până la orbire, deficiențe motorii care pot varia de la ușoare la paraplegie și dizabilități de învățare care pot acoperi toate nivelurile de severitate, inclusiv dizabilități intelectuale. Aceste consecințe au un impact profund asupra dezvoltării copilului și asupra calității vieții.

Impactul asupra familiilor este imens, nu doar din perspectiva îngrijirii medicale necesare, ci și din cauza stresului emoțional și psihologic. Factorii familiali continui, cum ar fi funcționarea zilnică, sănătatea mentală a membrilor familiei și nivelul de stres, pot influența negativ recuperarea copilului. Aceste aspecte subliniază importanța unui suport comprehensiv pentru familiile afectate de SBS.

Rezultatul neuropsihologic al copiilor afectați de SBS este strâns legat de severitatea leziunii inițiale. Deși cercetările disponibile sunt limitate, studiile existente indică faptul că copiii cu SBS prezintă deficiențe semnificative în mai multe domenii. Acestea includ reglarea cognitivă, dezvoltarea limbajului, funcționarea motorie, precum și reglarea emoțională și comportamentală. Aceste deficiențe pot avea un impact pe termen lung asupra dezvoltării și funcționării zilnice a copilului.

Recomandări Detaliate pentru Familia și Profesorii lui Mihai

În urma evaluărilor și observațiilor detaliate, au fost formulate mai multe recomandări specifice pentru a sprijini dezvoltarea și gestionarea comportamentală a lui Mihai. Aceste recomandări sunt esențiale pentru a aborda complexitatea nevoilor sale și pentru a asigura un mediu de învățare și de viață cât mai favorabil.

Colaborarea cu un Terapeut:

Prima recomandare subliniază importanța colaborării părinților lui Mihai cu un terapeut specializat în gestionarea comportamentală. Terapeutul va lucra împreună cu familia pentru a dezvolta strategii eficiente de management comportamental. Aceste strategii vor include oferirea de recompense maxime și motivații emoționale pentru a încuraja comportamentele adecvate și pentru a ajuta Mihai să finalizeze sarcinile de viață zilnică. Recompensele și motivațiile emoționale sunt esențiale pentru a menține interesul și angajamentul lui Mihai, având în vedere dificultățile sale de atenție și funcționare executivă.

Rolul Crucial al Profesorilor:

O altă recomandare importantă este ca noii profesori ai lui Mihai să revizuiască atât evaluările actuale, cât și cele anterioare. Această revizuire este crucială pentru a înțelege în profunzime discrepanța semnificativă dintre abilitățile verbale ale lui Mihai și celelalte domenii de funcționare. Abilitățile sale verbale sunt relativ bine dezvoltate, însă celelalte arii, cum ar fi funcționarea motorie, atenția și funcționarea executivă, sunt mult sub nivelul așteptat pentru vârsta sa. Această discrepanță extremă este un factor major care contribuie la problemele sale de conformitate în diverse situații educaționale și sociale.

Importanța Recunoașterii Discrepanței:

Recunoașterea acestei discrepanțe de către profesori este esențială pentru a adapta strategiile de predare și interacțiune cu Mihai. Profesorii trebuie să fie conștienți că, deși Mihai poate comunica eficient și poate părea foarte capabil verbal, el întâmpină dificultăți semnificative în alte domenii. Acest lucru poate duce la frustrare și neconformitate dacă nu este gestionat corespunzător. Prin urmare, este important ca profesorii să adapteze sarcinile și așteptările în funcție de capacitățile reale ale lui Mihai, oferindu-i suportul necesar pentru a-și îmbunătăți performanța în ariile de slăbiciune.

Capacitatea de Recunoaștere versus Reactualizare Liberă:

Evaluările au arătat că Mihai are o capacitate semnificativ mai mare de a recunoaște informațiile învățate anterior decât de a le rechema liber, fără ajutor. Aceasta înseamnă că, atunci când i se prezintă opțiuni sau indicii, Mihai poate identifica corect informațiile pe care le-a învățat, dar întâmpină dificultăți în a le accesa spontan, fără structură. Pentru a optimiza evaluarea cunoștințelor academice ale lui Mihai, s-a sugerat utilizarea unor metode de testare care includ indicii sau întrebări cu răspunsuri multiple. Aceste metode îi permit lui Mihai să aleagă cel mai bun răspuns dintr-o serie de opțiuni, facilitând astfel accesul la informațiile învățate și demonstrându-și cunoștințele într-un mod mai eficient.

Procesarea Spațială și Utilizarea Tehnologiei:

Deoarece s-a observat că Mihai are o procesare spațială relativ bine conservată în comparație cu procesarea vizual-perceptuală, s-a recomandat explorarea utilizării unor tehnologii asistive, cum ar fi tastaturile sau alte dispozitive similare. Aceste tehnologii pot oferi un suport suplimentar pentru Mihai în realizarea sarcinilor academice și în comunicare. De exemplu, învățarea utilizării unei tastaturi poate facilita scrierea și organizarea gândurilor, reducând dificultățile asociate cu procesarea vizual-perceptuală.

Tehnici pentru Îmbunătățirea Concentrației:

Un alt aspect important al recomandărilor este utilizarea unor tehnici pentru a îmbunătăți concentrarea lui Mihai. S-a sugerat că închiderea ochilor ar putea ajuta la reducerea distragerilor vizuale și la îmbunătățirea abilității de a asculta și de a se concentra. Această tehnică simplă poate fi aplicată în diverse situații educaționale și de viață zilnică, permițându-i lui Mihai să se concentreze mai bine pe sarcinile auditive și să inhibe distragerile vizuale.

Psih. Mădălina Simion

Psiholog clinician; neuropsiholog la Centrul de excelență MindCare din MedLife

S-a specializat in evaluarea complexa psihologica si neuropsihologica a copiilor, adolescentilor si adultilor cu afectiuni medicale (ADHD, anxietate, intarzieri in dezvoltare, tulburari genetice, tumori cerebrale, epilepsie, hidrocefalie, traumatisme cranio-cerebrale, etc) in vederea psihodiagnosticului.

A urmat o formare de 450 de ore teoretice si 500 de ore de practica in neuropsihologie clinica (Máster en Neuropsicología Clínica, Instituto Superior de Estudios Psicológicos (ISEP), acreditat de Consiliul General de Psihologie din Spania pentru specializarea in neuropsihologie clinica, program ce indeplineste ghidurile internationale de instruire ale Conferintei din Huston pentru acreditarea de psiholog expert in neuropsihologie clinica in Spania.

Interese profesionale: mapare corticala intraoperatorie, fMRI, functionare executiva

Write a comment:

*

Your email address will not be published.

Website pentru promovarea neuropsihologiei

PSIHOLOGIE CLINICA | NEUROPSIHOLOGIE © 2015 - 2021